STUDIU. Știința confirmă modul în care cocaina afectează creierul

• Un nou studiu a dezvăluit că persoanele care suferă de tulburări legate de consumul de cocaină, suferă modificări cerebrale într-un ritm accelerat.
• Cocaina interferează cu căile de recompensă ale creierului, forțând celulele acestuia să continue să pompeze semnale plăcute până când efectul drogului dispare.
• „Am detectat o tendință spre o îmbătrânire biologică mai puternică a creierului la persoanele cu tulburări cauzate de consumul de cocaină”, spune Stephanie Witt, autorul principal al studiului.

Un nou studiu a dezvăluit că persoanele care suferă de tulburări legate de consumul de cocaină, unul dintre cele mai populare droguri, suferă modificări cerebrale într-un ritm accelerat. După cum relatează Science Alert, cocaina este una dintre cele mai adictive substanțe cunoscute de oameni. Aceasta interferează cu căile de recompensă ale creierului, forțând celulele acestuia să continue să pompeze semnale plăcute până când efectul drogului dispare.

Modul în care un medicament care interferează cu legăturile dintre celulele creierului evocă comportamente de dependență care, la rândul lor, se manifestă prin abuz de substanțe este un lanț de evenimente pe care cercetătorii încă încearcă să îl înțeleagă. Una dintre posibilități constă în modificările necodificatoare aduse ADN-ului din interiorul celulelor cerebrale, care modifică modul în care genele acestora sunt activate și dezactivate. Cercetătorii au analizat apoi modelele acestor așa-numite modificări epigenetice într-o regiune a creierului numită Zona 9 a lui Brodmann.

Situată în cortexul prefrontal, partea frontală a creierului care se află în spatele frunții, aria 9 a lui Brodmann (BA9) este considerată a fi importantă pentru conștiința de sine și controlul inhibitor, două lucruri care sunt confuze în cazul tulburărilor legate de consumul de substanțe.

O mare parte din ceea ce știm despre efectul cocainei asupra celulelor cerebrale provine din studii efectuate pe șoareci. Puține cercetări au examinat efectele de durată ale cocainei asupra țesutului cerebral uman, deși două studii efectuate până în prezent au detectat regiuni de ADN care prezintă o metilare excesivă în creierul persoanelor dependente de cocaină. Acest nou studiu realizat pe țesut cerebral uman recuperat post-mortem a constatat din nou același lucru: în BA9, consumatorii de cocaină aveau secțiuni de ADN frământate cu grupări metil, modificări chimice care s-au dovedit a se acumula odată cu vârsta și în bolile legate de vârstă.

Pentru a ajunge la aceste rezultate, cercetătorii au comparat nivelurile de metilare a ADN-ului în eșantioane de țesut cerebral de la 21 de persoane care aveau tulburări de consum de cocaină și 21 de persoane care nu aveau. Metilarea ADN-ului este considerată una dintre caracteristicile moleculare ale îmbătrânirii. În general, prezența mai multor grupe metil reduce activitatea genelor din apropiere, deoarece sistemul celular nu mai poate accesa instrucțiunile genetice pe care le conține.

Prin cunoașterea modului în care grupările metil se atașează la ADN în timp, metilarea ADN-ului poate fi folosită ca un „ceas epigenetic” pentru a vedea dacă țesuturile îmbătrânesc mai repede sau mai încet în comparație cu vârsta cronologică preconizată. În acest studiu, cercetătorii au folosit două ceasuri epigenetice diferite pentru a încerca să explice orice variație.

„Am detectat o tendință spre o îmbătrânire biologică mai puternică a creierului la persoanele cu tulburări cauzate de consumul de cocaină, în comparație cu persoanele fără tulburări cauzate de consumul de cocaină”, spune Stephanie Witt, autorul principal al studiului și biolog molecularist la Institutul Central pentru Sănătate Mintală din Germania.

„Acest lucru ar putea fi cauzat de procesele de boală legate de cocaină în creier, cum ar fi inflamația sau moartea celulară”, adaugă Witt. Cercetătorii consideră că aceste modificări moleculare pot contribui la schimbările funcționale și structurale de nivel înalt observate în creierul persoanelor cu tulburări de consum de cocaină și, la rândul lor, la aspectele comportamentale ale dependenței.

Printre secvențele care au prezentat cele mai puternice modificări ale metilației ADN în acest studiu se numără două gene care, conform unor cercetări anterioare, au demonstrat că reglează aspectele comportamentale ale ingestiei de cocaină la rozătoare. Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că studiul lor a fost de mică amploare și că sunt necesare mai multe cercetări, poate pentru a vedea ce modificări moleculare acumulează creierul în timp, odată cu consumul continuu de droguri.

„Deoarece estimarea vârstei biologice este un concept foarte nou în cercetarea în domeniul dependenței și este influențată de mulți factori, sunt necesare mai multe studii pentru a investiga acest fenomen, cu eșantioane de dimensiuni mai mari decât a fost posibil aici”, spune Witt.

Studiile mai mari ar ajuta, de asemenea, la separarea efectelor altor afecțiuni, cum ar fi tulburările de dispoziție, care însoțesc atât de des tulburările legate de consumul de substanțe. Mulți dintre donatorii decedați din acest studiu sufereau de depresie majoră, ceea ce ar fi putut să le modifice funcția creierului în alte moduri. Cercetătorii au luat în considerare, de asemenea, dacă donatorii erau intoxicați în momentul decesului sau dacă luaseră medicamente pentru tratarea depresiei sau a altor afecțiuni, deși studiul a fost prea mic pentru a se putea ajusta în acest sens.

Cu toate acestea, acesta se bazează pe studii anterioare privind alte regiuni ale creierului pentru a ne extinde înțelegerea modului în care dependența de droguri poate interveni în creier. „Examinarea mai multor regiuni ale creierului permite o înțelegere mai completă” a rolului metilării ADN-ului în tulburarea de consum de cocaină, concluzionează cercetătorii.