Constantin Diaconovici Loga a lucrat multă vreme în capitala Ungariei, la granița dntre veacul al XVIII-lea și cel următor, ca translator de română la magistratura orașului, revizor și corector al cărților românești care apăreau la Tipografia din Buda.
Advertisment
I-a publicat lui Petru Maior ”Istoria pentru începutul românilor în Dacia”. A fost autor al unor strădanii discrete: a deschis o școală primară în cartierul Pesta în 1808 pentru comunitatea românească, unde a fost învățător și cantor la biserica ortodoxă din Buda, unde la inițiativa lui se slujea în limba română.
Din 1812, timp de optsprezece ani, a fost profesor la Şcoala Normală din Arad. În această perioadă, a scris ”Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor”.
Recomandări
În 1830 a fost numit director al şcolilor româneşti şi sîrbeşti de pe teritoriul regimentelor de graniţă din întreg Banatul.
Format în valorile iluminiștilor din Școala Ardeleană, toată viața sa a servit cauzei învățămîntului și a educației românești. Abia tîrziu după moarte i s-a recunoscut rolul de întemeietor al învățămîntului româneasc din Banat.
El a reprezentat o întreagă generație, cea dintre Supplex și Revoluția de la 1848. Nașterea românismului apare ca rezultat al contribuiției unui personaj colectiv, inițiativele aparțin cite unui grup și nu unei singure persoane. Schimbarea s-a făcut în cursul unei singure generații, de la Ioan Inochentie Klein, la revolta lui Horea, apoi la Supplex, urmîndu-I aceea a unor personaje discrete, aidoma lui Constantin Diaconovici Loga.
Partenerii noștri