Fostul președinte din China, Hu Jintao, a fost escortat de la congresul partidului

• Hu Jintao reprezintă o China foarte diferită de cea a lui Xi Jinping.
• În calitate de secretar general al partidului, Xi a dus țara într-o direcție foarte diferită, cu el în nucleu și fără posibilitatea de a fi contestat.
• Din noul Comitet Central nu fac parte nici Li Keqiang și nici Wang Yang, ambii văzuți ca liberali economici, ambii legați de ideile fostei administrații.

Cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist și-a început ceremonia de închidere, Xi Jinping urmând probabil să se afle pentru a treia oară la putere, un fapt fără precedent. Ceremonia se desfășoară în prezent în spatele ușilor închise și, în scurt timp, China va afla cine va conduce țara alături de președinte și de secretarul general al partidului, Xi Jinping.

Hu Jintao, care a deținut președinția între 2003 și 2013, se afla pe scenă atunci când doi oficiali s-au apropiat de el. Acesta i-a spus ceva lui Xi Jinping, care i-a răspuns cu capul.

Apoi, Hu a fost escortat afară din Marea Sală a Poporului. Imaginile în care Hu Jintao este rugat să părăsească scena atrag atenția la nivel mondial, în timp ce oamenii încearcă să înțeleagă ce tocmai s-a întâmplat.

Există o mulțime de întrebări și niciun răspuns până acum din partea guvernului chinez. Reuniunile de masă ale Partidului Comunist sunt, în mod normal, evenimente foarte bine planificate, ceea ce a dus la speculații potrivit cărora momentul plecării lui Hu Jintao ar putea să nu fi fost un accident. Acesta a participat la sesiunea anterioară cu ușile închise din ultima zi a Congresului, apoi camerele de luat vederi au fost lăsate să intre pentru ultima parte a zilei. Imediat după ce camerele s-au instalat, oficialii s-au apropiat de dl Hu și i-au indicat că ar trebui să plece.

Hu Jintao reprezintă o China foarte diferită de cea a lui Xi Jinping. El a condus o conducere mult mai colectivă și a trebuit să echilibreze diferitele facțiuni reprezentate în Comitetul permanent al Politburo. Anii Hu au fost văzuți ca o perioadă de deschidere către lumea exterioară și de toleranță sporită față de ideile noi.