• La Campionatul Mondial din 1990, România termina la egalitate cu Argentina, la care juca Maradona
  • În 1994, România a reuşit să învingă „pumele”, cu 3-2. Maradona, suspendat, a privit din tribune
  • Era o victorie imensă pentru Generaţia de Aur. Toată România a ieşit în stradă

România imediat după căderea comunismului era un loc trist. Era o țară cenușie și buimacă, în care jocurile piramidale se prăbușeau pe linie, oamenii rămâneau fără agoniseli iar mineriadele deveniseră o obișnuință.

Televizorul, care nu mai transmitea doar două ore pe zi, era o oază de bucurie. Campionatul Mondial din 1990 din Italia, din vara acelui an, a fost primul mare moment de bucurie.

Am avut o grupă foarte grea, cu Uniunea Sovietică, Camerun și Argentina, dar ne-am calificat de pe locul doi. Când ciuleandra a îngenunchiat tangoul, a fost un moment de extaz pur.

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

„Maradona se roagă la Dumnezeu. Dumnezeu este român în această seară. Ne pare rău, dragă Diego. Regele din Napoli n-a putut câștiga. Furtuna aplauzelor pe care le aud acum din casele din țara noastră ne umple inima de bucurie”, a fost comentatorul crainicului de la TVR.

Nici presa scrisă nu a făcut rabat de la exagerări: ”Îl priveam pe piticul cu cercel de aur în ureche, Maradona, în genunchi, mulțumind cerului că au marcat ai lui. Nu era pioșenie, nici recunoștință, ci doar umiliarea unui zeu ce ieri nu vedea cerul. Ba chiar îl sfida, în Mexic, în 1986, când câștiga titlul suprem după ce trimisese mingea în plasă cu mâna, că golul l-a înscris Dumnezeu cu mâna lui Maradona. Idolul devenea un biet om de rând. Amurgul vedetei era consfințit”, a scris ziarul Adevărul.

În iunie, când s-au împlinit 30 de ani de la meci, Maradona a postat pe Facebook un clip cu faze de atunci și un comentariu acid.

„A fost foarte bătăios, foarte fizic, cu puțin fotbal. La finalul primei reprize, numărul cinci de la România mi-a rupt glezna stângă. În repriza a doua am primit infiltrații, dar am putut să fac foarte puține. La final, eram morți și foarte amărâți”.

România anului 1994 nu era cu mult mai bună decât cea a lui 1990. Președinte era tot Iliescu la iar guvernare se afla așa numitul „patrulater roșu” – o coaliție de patru partide construită în jurul PDSR.

Luminița de la capătul tunelului încă nu se ivea. Bucuria românilor a venit tot de la fotbal. România a jucat cu Argentina la Mondialul din Statele Unite. Doar că Maradona nu a jucat, deoarece fusese depistat pozitiv la un control antidoping. A privit din tribune înfrângerea. La București, a fost o explozie de bucurie pe străzi.

La finalul anului 1994, românii aflau că urmau să fie primiți, cândva, în Uniunea Europeană. Avea să fie peste 13 ani. Dar bucurie fotbalistică mai mare decât înfrângerea Argentinei lui Maradona în 1994 nu am mai cunoscut până acum.