Ce formă avea crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos? Crucificarea și semnificațiile ei

• Cuvântul „crucifixie” provine din latinescul crucifixio , sau crucifixus , care înseamnă „fixat pe o cruce”.
• Crucificarea a fost o formă brutală de tortură şi execuţie în lumea antică, care presupunea legarea unei persoane de un stâlp de lemn sau de un copac folosind funii sau cuie.
• Înainte de crucificarea propriu-zisă, prizonierii erau torturaţi prin biciuire, bătaie, ardere, rănire, mutilare sau abuzuri sexuale.

Ce formă avea crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos? Cuvântul „crucifixie” provine din latinescul crucifixio , sau crucifixus , care înseamnă „fixat pe o cruce”. Crucificarea a fost o formă brutală de tortură şi execuţie în lumea antică, care presupunea legarea unei persoane de un stâlp de lemn sau de un copac folosind funii sau cuie.Înainte de crucificarea propriu-zisă, prizonierii erau torturaţi prin biciuire, bătaie, ardere, rănire, mutilare şi abuzuri sexuale.În crucificarea romană, încheieturile mâinilor şi gleznele picioarelor unei persoane erau înfipte cu ţăruşi şi fixate de o cruce de lemn. Răstignirea a fost folosită în execuţia lui Iisus Hristos.

Crucificarea a fost cea mai înfiorătoare, dureroasă şi ruşinoasă formă de pedeapsă capitală folosită în lumea antică. Această metodă de execuţie presupunea legarea mâinilor şi picioarelor victimei şi pironirea încheieturilor şi gleznelor în lemnul crucii, relatează Learning Religions. 

Istoria crucificării

Relatările despre crucificări sunt înregistrate printre civilizaţiile antice timpurii, cel mai probabil având originea la perşi şi apoi răspândindu-se la asirieni, sciţi, cartaginezi, germani, celţi şi britanici.

Istoricul grec Herodot, considerat părintele istoriei, a descris execuţia unui general persan de către atenieni în jurul anului 479 î.Hr.: „L-au pironit pe o scândură şi l-au atârnat”.

Răstignirea ca tip de pedeapsă capitală a fost rezervată în primul rând trădătorilor, rebelilor, prizonierilor de război , sclavilor şi celor mai răi criminali.

Răstignirea criminalilor a devenit obişnuită sub domnia lui Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.), care a răstignit 2.000 de tirieni  după ce le-a cucerit oraşul fenician, Tyr. Consulul Crassus, cel mai bogat roman,  a ordonat în anul 71 î.Hr. crucificarea a 6000 de sclavi care s-au răzvrătit sub comanda gladiatorului evadat, Spartacus. 

Crucificarea a continuat să fie practicată ca formă de execuţie şi în epoca imperială romană. În anul 64 d.Hr., după cum relatează istoricul roman Tacitus, împăratul Nero a ordonat răstignirea şi arderea creştinilor de vii pe cruci amplasate în grădinile palatului său. Sfântul Apostol Petru a fost şi el crucificat, dar cu capul în jos, căzând drept una dintre miile de victime ale persecuţiilor anti-creştine condusă de Nero.

Persecuţiile creştine au continuat la mult timp şi după sinuciderea lui Nero, în special sub domnia împăratului Diocleţian. Crucificarea a fost abolită de către împăratul Constantin cel Mare fiindcă a legalizat practicarea religiei creştine în imperiu.

Forme de crucificare

Descrierile detaliate ale crucificărilor sunt puţine, poate pentru că istoricii seculari nu au suportat să descrie evenimentele groaznice ale acestei practici oribile. Evangheliile din Noul Testament nu descriu cu exactitate răstignirea lui Iisus. Menţionează doar că a fost răstignit între doi tâlhari pe dealul Golgota.

Cu toate acestea, descoperirile arheologice din Israel, datate din secolul I, au făcut câteva dezvăluiri.  S-a  raportat până azi existenţa a patru tipuri de cruci care au fost folosite pentru crucificare:

• Crux Simplex – un simplu stâlp pe care condamnatul era ţintuit cu un piron înfipt în ambele mâini şi cu un piron înfipt în ambele picioare, de altfel, forma aceasta de crucificare este susţinută de Martorii lui Iehova care spun că Iisus a fost ţintuit pe un stâlp
• Crux Commissa -o structură în forma literei T 
• Crux Decussata – o cruce în formă de X  – Sfântul Apostol Andrei a fost crucificat pe o asemenea cruce
• Crux Immissa – structura familiară  sau crucea latină  formată dintr-un braţ orizontal mai scurt, care se intersectează la mijloc cu un braţ vertical mai lung 

Într-o scrijelitură romană ce defăima creştinismul şi care datează din anul 200 d.Hr. este ilustrat un om cu cap de măgar, răstignit pe o cruce în formă de T.