- România are de nouă ani bani de la Banca Mondială pentru centre pentru marii arși, dar abia anul acesta au început primele lucrări.
- România are 30 de paturi pentru marii arși, Alexandru Rafila vrea să ajungem la 50 în următorii doi ani.
- Din 2020 este în vigoare un mecanism de transfer în străinătate a marilor arși.
O nouă tragedie de ne prinde nepregătiți. De opt ani de zile vorbim despre neputința României de a trata pacienții arși. De opt ani ni se promit centre pentru marii arși, paturi pentru ei, dar suntem tot la nivelul de planuri și promisiuni. Avem însă un mecanism de transfer în străinătate a marilor arși din 2020 a fost făcut la presiunea familiilor victimelor de la Colectiv.
Parcă am vorbi de fata Morgana. Pe hârtie, planurile au fost făcute, de mai multe ori chiar. Și găsisem și bani, o finanțare de la Banca Mondială. Ar fi trebuit să fie făcute patru centre: două la București, unul la Târgu Mureș și unul la Timișoara. Acordul a fost semnat în 2014 și până anul viitor ar fi trebuit să fie gata. Abia acum o săptămână Alexandru Rafila a anunțat că a fost semnat contractul pentru construirea centrului de Mari Arși de la Spitalul Grigore Alexandrescu din București, lucrările vor începe în septembrie și vor dura doi ani. Lucrările de construcţie a Centrului de Mari Arşi de la Timişoara au început în luna iunie Și până la finalul anului urmează să fie semnat contractul pentru construirea Centrului de Mari Arşi de la Târgu-Mureş. Fata Morgana începe parcă să se îndepărteze, dar mai știu ceva: nu cred, până nu văd. Proiectele din România care au fost finalizate la termen au fost mereu o excepție, deci, prefer să rămân Toma necredinciosul.
Alexandru Rafila a spus că în prezent sunt 30 de paturi pentru marii arși în România și că își propune, ca în următorii doi ani să avem 50. Suntem țara cu cei mai mulți mari arși din Europa, sunt între 600 și 800 în fiecare an. Sunt unități funcționale pentru arși la București, Timișoara, și Iași care pot îngriji pacienți până la o anumită gravitate. După care, Dumnezeu cu mila!
Vorbeam cu medici care îmi spuneau că arșii din România sunt condamnați la moarte de două ori: în primul rând din cauza rănilor și în al doilea din cauza bacteriilor nozocomiale, care colcăie în spitalele românești. Singura lor șansă reală este transferul în străinătate. Dacă se aprobă. Între 2016 și 2020 au fost transferați 40 de pacienți. După ce a fost instituit mecanismul de transfer, în 2021 și 2022 au fost tratați în străinătate în jur de 20 de arși în fiecare an. Raportează asta la o cifră medie de victime ale focului, 700 de oameni. Îți iese un procent de 2,8%.
Durează atât de mult din cauza grelei moșteniri. Toți miniștrii care se perindă prin ministerul Sănătății dau vina pe predecesorii lor și nu au mișcat, în opt ani, nimic. În 2019 ministrul Sorina Pintea spunea într-un interviu pentru Hotnews că măcar am evoluat, recunoaștem că avem o problemă. Că nu s-au făcut demersuri active pentru tratarea arșilor, din cauza birocrației și a delăsării.
Din când în când mai apare câte un caz intens mediatizat, cum a fost cel al medicului erou de la Piatra Neamț, Cătălin Denciu, care în 2020 s-a aruncat în flăcări pentru a-și salva pacienții și a fost tratat în Belgia. Încă o dezbatere intensă în spațiul public, alte promisiuni, nimic făcut. În 2021, un incendiu izbucnea la rafinăria Petromidia. S-a văzut la televizor. Doi dintre răniți au fost transferați în Germania. Sunt doar două exemple.
Acum, Alexandru Rafila, tot pe fostele conduceri ale ministerului dă vina. Dar e mulțumit că avem proceduri și se respectă. Între timp, anonimii, dacă nu au fost răniți în incendii mediatizate, au mult mai multe șanse să moară decât să trăiască în România.
Citește și