- John Deedrick: „Trusa de instrumente disponibilă unui comandant s-a extins, iar cel care o foloseşte cel mai bine va câştiga pe câmpul de luptă”.
- John Deedrick: „O contramăsură poate fi dezvoltată uneori în câteva zile, adesea în câteva săptămâni şi, cu siguranţă, în câteva luni”.
- John Deedrick: „Oamenii sunt mai importanţi decât echipamentele”.
- John Deedrick: „Cred că este vorba, în primul rând, despre apariţia noilor tehnologii şi despre modul în care acestea sunt integrate pe câmpul de luptă”.
Generalul-locotenent în retragere John Deedrick explică de ce dronele, inteligenţa artificială şi capacitatea de adaptare rapidă au devenit decisive pe câmpul de luptă, iar lecţiile războiului din Ucraina obligă armatele occidentale să-şi regândească strategiile de înzestrare şi pregătire.
Războiul din Ucraina demonstrează că superioritatea militară nu mai poate fi evaluată doar prin numărul avioanelor de luptă, al sistemelor de artilerie sau al vehiculelor blindate aflate în dotarea unei armate, deoarece dronele, senzorii avansaţi şi capacitatea de a integra rapid tehnologia în operaţii au schimbat modul în care sunt identificate ţintele, sunt concentrate efectele de foc şi sunt susţinute forţele care acţionează pe teren. Pentru generalul-locotenent în retragere John Deedrick, militar american cu 35 de ani de experienţă în Armata SUA şi cu misiuni în teatre de operaţii precum Irak, Afganistan şi Siria, conflictul din Ucraina reprezintă o demonstraţie a felului în care inovaţia tehnologică poate modifica raportul de forţe, inclusiv atunci când este dezvoltată pornind de la echipamente comerciale şi de la nevoile concrete ale militarilor aflaţi în luptă.
„Cred că este vorba, în primul rând, despre apariţia noilor tehnologii şi despre modul în care acestea sunt integrate pe câmpul de luptă”, afirmă John Deedrick, care consideră că militarii ucraineni au demonstrat o capacitate remarcabilă de a transforma soluţiile tehnice disponibile în instrumente cu efecte directe asupra operaţiilor. Generalul subliniază că Ucraina a reuşit să obţină rezultate prin folosirea dronelor produse local, a noilor sisteme de senzori şi a unor soluţii tehnologice dezvoltate şi îmbunătăţite într-un ritm accelerat, experienţă din care armatele occidentale au multe de învăţat, mai ales în privinţa extinderii producţiei şi a adaptării continue la cerinţele frontului.
De la supraveghere la lovire: drona devine o extensie a capacităţii de luptă
Una dintre schimbările fundamentale este legată de rolul pe care dronele îl îndeplinesc în întregul lanţ operaţional, de la culegerea informaţiilor şi supravegherea mişcărilor adversarului până la identificarea ţintelor şi executarea atacurilor, ceea ce reduce intervalul dintre observarea unei ameninţări şi reacţia forţelor proprii. Dacă în conflictele anterioare avantajul Occidentului s-a sprijinit puternic pe superioritatea aeriană şi pe capacitatea de a concentra mijloace de lovire costisitoare, războiul din Ucraina arată că efecte similare, în anumite situaţii tactice, pot fi obţinute şi prin utilizarea unui număr mare de sisteme fără pilot, mai ieftine şi mai uşor de înlocuit.
„În Occident, în special în armata Statelor Unite, am generat masă prin formaţiuni numeroase şi prin utilizarea puterii aeriene. Ceea ce ne-a arătat războiul din Ucraina este că există şi alte modalităţi de a genera masă, prin drone mult mai consumabile şi mai uşor de utilizat, care sprijină elementele de manevră”, explică Deedrick, la emisiunea Cine te apără?.
Această observaţie nu înseamnă că aviaţia, artileria sau sistemele clasice de lovire şi-au pierdut relevanţa, ci că un comandant are la dispoziţie un repertoriu mai larg de instrumente, pe care trebuie să le combine în funcţie de obiectiv, de ameninţare şi de condiţiile concrete din teren. Dronele pot extinde supravegherea, pot identifica vulnerabilităţi şi pot contribui la concentrarea focului, în timp ce aviaţia şi artileria continuă să ofere efecte pe care sistemele fără pilot nu le pot înlocui în toate situaţiile.
„Trusa de instrumente disponibilă unui comandant s-a extins, iar cel care o foloseşte cel mai bine va câştiga pe câmpul de luptă”, afirmă generalul american, sintetizând una dintre principalele lecţii operaţionale ale conflictului.
Cursa tehnologică se câştigă în zile şi săptămâni, nu doar în programe de înzestrare
O altă particularitate a războiului cu drone este viteza cu care o soluţie tehnică eficientă poate fi contracarată de adversar, ceea ce transformă adaptarea continuă într-o condiţie esenţială pentru menţinerea avantajului tactic. Un sistem care produce rezultate astăzi poate deveni vulnerabil mâine, după ce adversarul identifică frecvenţele utilizate, dezvoltă mijloace de bruiaj sau găseşte o modalitate de a-i limita eficienţa, iar această dinamică obligă armatele să privească inovarea nu ca pe un proces încheiat odată cu achiziţia unui echipament, ci ca pe o activitate permanentă.
Deedrick descrie un model ucrainean în care operatorii de drone lucrează în apropierea tehnicienilor şi a celor care se ocupă de producţie, astfel încât observaţiile venite direct din teren să poată fi transformate rapid în modificări ale echipamentelor şi, ulterior, în sisteme îmbunătăţite disponibile la scară mai mare. „O contramăsură poate fi dezvoltată uneori în câteva zile, adesea în câteva săptămâni şi, cu siguranţă, în câteva luni”, avertizează el, arătând că ritmul adaptării poate fi la fel de important ca performanţa iniţială a tehnologiei.
Acest model pune sub semnul întrebării procedurile tradiţionale de achiziţie militară, concepute pentru programe care pornesc de la o cerinţă operaţională, continuă cu dezvoltarea şi testarea unui produs şi se încheie cu achiziţionarea unui număr stabilit de sisteme. Într-un mediu în care configuraţia optimă se schimbă rapid, armatele au nevoie de contracte şi mecanisme de producţie care să permită actualizarea echipamentelor fără întârzieri administrative disproporţionate.
Generalul consideră că una dintre cele mai dificile provocări pentru statele occidentale va fi tocmai găsirea unei formule prin care să păstreze standardele necesare achiziţiilor militare, dar să permită în acelaşi timp integrarea rapidă a lecţiilor învăţate de militarii aflaţi pe front.
Inteligenţa artificială şi producţia la scară schimbă ecuaţia militară
Dronele nu mai sunt doar platforme controlate de la distanţă, deoarece dezvoltarea sistemelor semiautonome şi integrarea inteligenţei artificiale permit executarea anumitor etape ale unei misiuni cu intervenţie umană redusă. Deedrick oferă exemplul dronelor care pot parcurge vectorul final de atac fără a mai depinde de o legătură continuă de ghidare, o caracteristică relevantă într-un mediu în care comunicaţiile pot fi perturbate prin război electronic.
În acelaşi timp, el avertizează că dezvoltarea autonomiei trebuie însoţită de reguli clare, de verificarea algoritmilor şi de mecanisme care să permită intervenţia umană atunci când situaţia se schimbă sau când o ţintă identificată iniţial nu mai justifică atacul. „Trebuie să ne asigurăm că parametrii sunt corecţi” este, în esenţă, una dintre condiţiile pe care generalul le consideră indispensabile pentru utilizarea responsabilă a acestor tehnologii.
Experienţa Ucrainei arată şi că producţia de masă nu este suficientă în lipsa capacităţii de a modifica rapid produsele. Deedrick a indicat, în interviu, o cifră de aproximativ 500.000 de drone fabricate lunar de Ucraina, prezentând-o ca pe un exemplu al mobilizării industriale şi al adaptării tehnologice la scară. Dincolo de cifra menţionată, ideea centrală este că avantajul nu rezultă doar din capacitatea de a fabrica multe sisteme, ci şi din posibilitatea de a le îmbunătăţi în funcţie de evoluţia ameninţărilor.
Lecţia pentru NATO: tehnologia trebuie să ajungă rapid la militarul din teren
Pentru statele NATO, provocarea nu constă doar în achiziţionarea dronelor, ci şi în dezvoltarea mijloacelor de contracarare a acestora, în pregătirea operatorilor şi în integrarea sistemelor fără pilot în structurile de comandă şi în tacticile unităţilor. O armată care dispune de drone performante, dar nu are personal instruit, comunicaţii adaptate şi capacitatea de a înlocui rapid sistemele pierdute riscă să obţină rezultate limitate într-un conflict de intensitate ridicată.
Deedrick atrage atenţia şi asupra faptului că investiţiile în platformele sofisticate nu trebuie să eclipseze nevoile militarului care trebuie să ocupe şi să menţină terenul. „Oamenii sunt mai importanţi decât echipamentele”, afirmă generalul, explicând că cele mai bune idei pentru adaptarea unei tehnologii nu apar întotdeauna în birourile de planificare, ci pot veni de la militarii care se confruntă zilnic cu problemele de pe front.
Declaraţiile generalului-locotenent în retragere John Deedrick au fost făcute în emisiunea Cine te apără, de la Aleph News, difuzată în fiecare joi, de la ora 22.00.
Războiul din Ucraina nu anunţă dispariţia armamentului convenţional, ci apariţia unui câmp de luptă în care succesul depinde tot mai mult de capacitatea de a combina mijloacele tradiţionale cu tehnologiile fără pilot, de a produce la scară şi de a învăţa mai repede decât adversarul. În această competiţie, avantajul nu va aparţine automat armatei cu cel mai mare buget, ci aceleia care reuşeşte să transforme experienţa de pe front în capabilităţi operaţionale înainte ca adversarul să găsească o nouă contramăsură.
