Gabriel Diaconu, psihiatru, despre moartea tatălui său: „Știam că va muri. Treaba era cât va mai trăi. Mama și-a luat la revedere de la el. Noi nu”

Foto: Aleph News
  • Gabriel Diaconu, psihiatru, a vorbit în emisiunea lui Marius Tucă, la Aleph News, despre moartea tatălui său.
  • Tatăl lui Gabriel Diaconu a fost unul dintre pacienții care se aflau la Matei Balș atunci când a izbucnit incendiul. Acesta a fost transportat la Babeș.
  • Gabriel Diaconu: „Tata a apucat să trăiască până când mama s-a externat. A trăit pentru că medicii au tras de viața lui”.

„În primul și-n primul rând, tatăl meu nu prea ieșea din casă. Tatăl meu avea o boală terminală înainte de asta. Drept urmare, paradoxal, nu prea mă gândeam că ar putea să facă boala asta pentru că era mai mult țintuit la pat. Mama mea se proteja excesiv. Tata avea un cancer.

Și fiecare dintre noi când mergeam, mergeam realmente tiptil – tiptil. Tata a trebuit să facă radioterapie, urma o formă de chimioterapie. Evident, pentru el, virusul acesta era echivalentul unei bombe cu ceas.

Dar în cele din urmă, el a luat boala. Cineva la Poliție m-a întrebat dacă știu cine i-a dat boala și i-am zis că știu. După care am tăcut. Pentru că tata a luat boala de la, probabil, cel mai puțin însemnat om și cel mai puțin vinovat om cu putință.

Cert este că într-o zi de vineri mama mi-a spus că tata a făcut febră. Nu foarte multă, nici foarte puțină. Și în zilele noastre, și e un lucru cu care să rămânem și după pandemie. Tu să știi că orice febră, orice muc, orice tuse, orice strănut o să însemne că te testezi, nu? Am dobândit nebunia asta. Motiv pentru care, în nebunia noastră, i-am testat pe amândoi. Și, 24 de ore mai târziu, era clar că tata are COVID.

După care am discutat ce facem: dacă este un om care ar merita să fie dus la spital. Și răspunsul nostru, al meu a fost nu. Motiv pentru care, cineva ar putea să argumenteze că l-am condamnat pe tata la moarte.

Dar mai degrabă era o chestiune compasionată, umană. Sunt mulți români care nu și-au dus bătrânii și bolnavii la spital. Și acesta este un lucru la care merită să te gândești. Nu cred că merită să-i condamni că au ajuns prea târziu la spital, cum zic doctorii „Acum se vine la spital?”.

Era clar că nu va supraviețui, așa că am decis să nu-l expunem internării, intubației agresive”, a povestit Gabriel Diaconu.

Gabriel Diaconu: „Mama a spus că nu pleacă de lângă el. Și am întrebat-o dacă știe că dacă nu merge la spital, eu voi avea doi părinți morți în loc de unul”

„Câteva zile mai târziu, mama mea s-a îmbolnăvit. Mama a făcut și ea febră. Aveam pulsoximetre în casă. Tata avea deja un concentrator de oxigen, care îl ajuta cu saturația lui și-i oferea relativ confort, dar nu era într-o stare foarte bună. În schimb, mama s-a deteriorat brusc.

Și într-o joi dimineață m-am trezit în fața următoarei dileme: sora mea petrecea noaptea la ai mei și joi dimineață mi-a spus că toată noaptea a umblat de la unul la altul.

Și eu mi-am anulat toate consultațiile, m-am dus acolo și am văzut că mama nu era într-o formă bună. Și i-am spus că aș vrea s-o internez pe ea la spital. Iar mama a spus că ea nu pleacă de lângă el. Și i-am zis tu știi că dacă nu mergi la spital, eu o să am doi părinți morți în loc de unul. Dar dacă vă internez pe amândoi o să mergi? Și a spus da.

Motiv pentru care am făcut ce face orice om, am sunat. Și în mai puțin de o oră aveam două ambulanțe în fața blocului. O ambulanță l-a luat pe tata, iar o ambulanță a luat-o pe mama.

Când l-a luat ambulanța, tatăl meu avea saturația 40%. Mama mea avea saturația 80%. Și ambulanțele au plecat către spitalul Balș. Era joi. Au ajuns acolo, au stat în triaj, am vorbit cu doctorița Maxim din triaj, care este o tipă extraordinară. A fost și intervievată de presă, este realmente capul de pod în triaj-urgențe la Balș.

Pe tata l-au pus la oxigen. Le-au făcut tomografie toracică amândurora. Către după-amiază, lucrurile erau ok. Au așteptat mai multe ore ca să poată fi urcați în salon. Și era o chestie foarte ciudată pentru că realizai în momentul respectiv că saloanele se vor elibera prin cele două mijloace obișnuite: primul era moartea unui pacient, celălalt era externarea unui pacient”, a spus Gabriel Diaconu.

Gariel Diaconu: „Sora mea îmi urla în interfon, la 05:30 dimineață, că este incendiu la Balș. Și părinții mei erau la Balș”

„După-amiaza au ajuns în salon. Către seară au fost văzuți de medic. Ne-am culcat – noi nu ținem telefoanele lângă pat – iar în dimineața zilei de vineri a sunat interfonul la ora 05:20, 05:30. Și la interfon la noi era sora mea. Care îmi urla în interfon că este incendiu la Balș. Și părinții mei erau la Balș.

Am sunat-o pe mama, care nu a răspuns, în schimb se auzeau zgomote în fundal. Am dat telefoane, am încercat să aflăm dacă sunt vii. După care, la un 10-15 minute, mama mi-a dat un mesaj că sunt în drum spre un spital și că nu știu unde sunt. Dar noi am reușit să aflăm că vor fi duși la spitalul Babeș. Unde au ajuns la 06:00.

Mesajul de pe telefonul meu, pe care nu l-am șters este următorul: <<Aoleu, este incendiu>>”, a povestit Gabriel Diaconu.

Gabriel Diaconu: „Mama avea masca neagră de funingine. Pe tata l-au pus pe caldarâm, i-au hurducănit într-o ambulanță și au plecat”

„Mama mea a avut un șoc, un șoc extrem. Ulterior mi-a povestit, când a ieșit. Pe tata l-au scos printr-un cearceaf gol, fără mască pe față, fără oxigen. Mama avea masca neagră de funingine. Pe tata l-au pus pe caldarâm, i-au hurducănit într-o ambulanță și au plecat.

Când au ajuns la Babeș au fost triați rapid. Tata a fost din nou pus la oxigen. Mama a fost pusă și ea la oxigen.

Ca să înțelegi, tata acasă primea cinci litri pe minut oxigen. Când a ajuns la Balș, în ziua de joi, a fost pus pe 20 de litri de oxigen pe minut pur, nu concentrat. Înainte să moară, tata primea 90 de litri pe minut. Înainte să fie intubat. După care au urmat zilele internării lui acolo.

Tata era într-un salon, mama era într-un salon. Mamea avea o pneumonie medio-severă, cu afectare pulmonară undeva la 30-40%. Tata avea o afectare pulmonară undeva la 70%. Știam că va muri. Treaba era cât va mai trăi. Era foarte complicat pentru că el era izolat într-un anumit salon și medicii intrau echipați, acestea sunt condiții absolut juste medicale, nu ai acces la pacient, noi nu am avut acces la niciunul dintre noi. Mama era un alt salon.

Problema noastră era: Ok, tata o să moară, dar mama nu poate fi la înmormântarea lui pentru că este testată pozitiv cu COVID. Evoluția ei a fost sensibil bună în primele zile, a reacționat la tratament. Psihologic nu era bine. Pentru că avea coșmaruri, avea amintiri intruzive”, a spus Gabriel Diaconu.

Gabriel Diaconu: „Când știi că se apropie, să o lași pe mama, în mod excepțional, să-și ia la revedere. Ea și-a luat. Noi nu”

„Îi cunoșteam pe medicii de la Babeș. Și pe cei de la Balș. Doctorița care s-a ocupat de mama, Simin Florescu, este o doctoriță excepțională. I-am spus că <<știu că încalci regulile de bună purtare ale spitalului, rugămintea este când știi că se apropie, să o lași pe mama, în mod excepțional, să-și ia la revedere de la el>>. Ea și-a luat, noi nu”, a spus Gabriel Diaconu.

Gabriel Diaconu: „Tata a apucat să trăiască până când mama s-a externat. A trăit pentru că medicii au tras de viața lui

„Și pe tata l-am recuperat de la morgă, cu identificare din sac, cu sigilarea sicriului. Sunt detalii macabre. După ce a murit, mă gândeam cu soția mea și discutam oare cine a stabilit protocoalele astea.

Tata a apucat să trăiască până când mama s-a externat. A trăit pentru că medicii au tras de viața lui. Mama a apucat doar să intre un pic. Tatăl meu a fost intubat înainte să moară”, a povestit Gabriel Diaconu.