- Se aștepta ca femeile din Srebrenica să sufere în tăcere și să nu se confrunte cu liderii sârbi, care continuă să minimalizeze sau chiar să nege masacrul din 1995.
- Autoritățile sârbo-bosniace au subestimat femeile din Srebrenica.
- Peste 8.000 de bărbați și băieți din grupul etnic bosniac au decedat în 10 zile de măceluri comise de forțele sârbilor bosniaci.
Mii de oameni au mers luni în oraşul Srebrenica din estul Bosniei pentru a marca cea de-a 27-a comemorare a singurului genocid recunoscut în Europa de la Holocaust încoace şi pentru a participa la funeraliile a 50 de victime identificate recent. Crimele de la Srebrenica au reprezentat unul dintre cele mai sângeroase evenimente ale războiului din Bosnia din 1992-1995, care a avut loc după ce destrămarea Iugoslaviei a dezlănţuit pasiuni naţionaliste şi ambiţii teritoriale care i-au pus pe sârbii bosniaci împotriva celorlalte două facţiuni etnice principale ale ţării, croaţii şi bosniacii, potrivit AP.
În iulie 1995, cel puţin 8.000 de bărbaţi bosniaci din Srebrenica au fost despărţiţi de către trupele sârbe de soţiile, mamele şi surorile lor, urmăriţi prin pădurile din jurul oraşului din estul ţării şi ucişi de aceste forţe.
Făptaşii au îngropat trupurile victimelor lor în gropi comune făcute în grabă, pe care ulterior le-au dezgropat cu buldozerele şi le-au împrăştiat printre alte locuri de înmormântare pentru a ascunde dovezile crimei. În timpul acestui proces, rămăşiţele pe jumătate descompuse au fost sfâşiate de buldozere, astfel încât părţi ale corpului sunt încă găsite în gropi comune din jurul oraşului Srebrenica şi sunt puse cap la cap şi identificate prin analize ADN.
Ce se întâmplă cu rămășițele
Atunci când rămăşiţele sunt identificate, acestea sunt returnate rudelor lor şi înhumate în centrul memorial şi cimitirul Potocari, chiar în afara Srebrenica, în fiecare 11 iulie, aniversarea zilei în care a început crima din 1995. Până în prezent, rămăşiţele a peste 6.600 de persoane au fost găsite şi îngropate în cimitir.
În cei doi ani precedenţi, din cauza pandemiei COVID-19, doar un număr relativ mic de supravieţuitori au putut asista la slujba anuală de comemorare şi la funeraliile colective ale victimelor din Srebrenica. Dar, odată cu ridicarea restricţiilor, se aşteaptă ca anul acesta să participe zeci de mii de persoane, inclusiv numeroşi diplomaţi şi demnitari internaţionali.
Crimele de la Srebrenica au fost singurul episod al războiului din Bosnia care a fost definit din punct de vedere juridic drept genocid. Liderul politic al sârbilor bosniaci din timpul războiului, Radovan Karadzic, şi comandantul său militar, Ratko Mladic, au fost amândoi condamnaţi pentru genocidul de la Srebrenica de către un tribunal special al ONU pentru crime de război de la Haga. În total, tribunalul şi instanţele din Balcani au condamnat aproape 50 de oficiali sârbi bosniaci din timpul războiului la peste 700 de ani de închisoare pentru crimele de la Srebrenica.
Cu toate acestea, liderii sârbi bosniaci continuă să minimalizeze sau chiar să nege masacrul din 1995 şi să îi sărbătorească pe Karadzic şi Mladic drept eroi.
Femeile continuau să se întoarcă
De la sfârșitul războiului, Srebrenica se află în Republika Srpska, entitate bosniacă condusă de sârbi, în timp ce mulți dintre locuitorii săi de dinainte de război trăiesc în cealaltă entitate a țării, Federația bosniaco-croată.
În anii imediat postbelici, mulțimi de sârbi bosniaci furioși au făcut tot posibilul pentru a împiedica femeile care au trăit în timpul vărsării de sânge să viziteze gropile comune recent descoperite pentru a căuta obiecte care au aparținut celor dragi lor.
Pentru a le intimida, mulțimile se aliniau de-a lungul străzilor, strigând și aruncând cu pietre în autobuzele care le transportau pe femei. Pentru o lungă perioadă de timp, au trebuit să fie escortați de forțele de menținere a păcii conduse de NATO, dar, cu toate acestea, au refuzat să-și îngroape morții identificați în altă parte decât în Srebrenica.
Zeci de femei din Srebrenica au depus mărturie în fața tribunalului ONU pentru crime de război pentru fosta Iugoslavie, contribuind la trimiterea după gratii a aproape 50 de oficiali sârbi bosniaci din timpul războiului, condamnați în total la peste 700 de ani de închisoare.