Pop Up. Academia Română 1948

În urmă cu trei sferturi de secol, în 1948, când se instaura pe deplin, în prezența tancurilor sovietice, regimul comunist, au fost luate o serie de măsuri fără precedent, care vizau comunizarea României prin distrugerea instituțiilor și personalităților care făuriseră țara, înainte, în timpul și după Primul Război Mondial. Între aceste instituții, se afla și Academia Română.
– Academia fusese fondată în 1866, cu savanți și oameni de cultură din România și din toate provinciile românești, scopul instituției fiind consolidarea identității românești prin limbă și istorie și făurirea unității politice a poporului român.
– În viziunea autorităților comuniste, ajunse la putere după 1945, Academia era o instituție „burgheză” și trebuia eradicată și apoi reconstruită după chipul și asemănarea viziunii Moscovei.
– De aceea, în 1948, Academia Română a fost decimată. Au fost excluși 113 membri titulari, corespondenți și de onoare, dintre care 39 au fost închiși, dintre care 9 au murit în detenție. Între aceștia din urmă, adevărați martiri, s-au aflat Gh. I. Brătianu, Al. Lapedatu, Radu Rosetti, Iuliu Maniu. 
Academia nu a putut să fie complet instrumentalizată politic. De aceea, ulterior, regimul comunist și-a creat propria academie, prin care a intenționat să controleze și să-și aservească știința și cultura din România. Din fericire, încercarea nu a reușit decât în mică măsură, fiindcă Academia Română și-a îndeplinit în continuare, în mare măsură, rolul de a fi în serviciul națiunii române.