Gheorghe Grămăticul, de la Prima Școală Românească din Șcheii Brașovului e pomenit pe la 1480. Grămăticul Gheorghe e primul menționat, dintr-un șir lung de dascăli ai primei școli românești din Brașov, care era mult mai veche.

În arhiva primei școli românești s-a găsit un fragment dintr-un Omiliar, datând din secolele XI-XII. Acest grămătic Gheorghe, ca și preoții și dascălii anonimi de la bisericile românești din Transilvania evului mediu au avut sprijinul prin danii al mai tuturor voievozilor munteni și moldoveni.

Școala din Șcheii Brașovului, atestată la documentar 1495, ocupa un secol mai tîrziu, în 1597, o clădire monumentală pe atunci: În orașul săsesc erau doar 12 case care costau peste 300 de florini, iar clădirea școlii costase 375.

Învățătura se rezuma la cunoașterea dogmatică și a moralei creștine. Prin ea au pătruns în popor cărțile de înțelepciune ale lui Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul și Ioan Damaschinul, cu o întrebuințare în egală masură bisericească și didactică. Multe au fost tipărite, odată cu venirea Diaconului Coresi la Brașov în 1556, în limba română.

„Să le fie grămăticilor de învățătură”, sau „am scris cu tipariul voao fraților românilor, să fie pre învățătură”, se adresa lor diaconul Coresi în predosloviile la cărțile pe care le-a tipărit.

Această învățătură românească, împărțită semenilor de dascăli bisericești precum Gheorghe Grămăticul, primul cunoscut al acestei școlii din Șcheii Brașovului e primul exemplu din șirul celor care au construit elitele culturale și au ținut aprinsă flacăra credinței, care pe atunci definea indentitatea etnică a românilor din Transilvania, Maramureș și Banat.