Editorial Bogdan Nicolae: Fă-te șofer de flacoane cu vaccinuri!

Editorial Bogdan Nicolae: Fă-te șofer de flacoane cu vaccinuri! Foto: Profimedia

Când a fost ultima dată când ai auzit despre actualizarea Strategiei de vaccinare? Ministrul Voiculescu a menționat ceva în 30 ianuarie. Nu-i așa că este greu să îți amintești? Ți-a fost promisă, direct și în repetate rânduri. Ei bine, exact ca promisiunile, așa se actualizează și Strategia de vaccinare! De fapt, este o perpetuă campanie politicianistă, de amețit cifrele, flacoanele și pacienții. Ai impresia că ministrul vrea, dar nu are grad mai mare decât colonelul coordonator Gheorghiță.

Ți-aduci aminte cum au tot dat în jos ținta vaccinării, deși guvernanții aspiră să imunizeze 10,4 milioane de persoane până la final de septembrie 2021? Chiar și acum, când avem acces la vaccinuri de la trei producători autorizați în UE, vaccinarea merge slab și ține economia în loc. Unde sunt cele un milion și ceva de vaccinări pe lună până la toamnă? Suntem amețiți pe banii noștri, pe sănătatea fiecăruia dintre cei care nu au fost reprezentați în comitetul de elaborare a Strategiei, unde diferența dintre „esențial” și „restul lumii” a fost făcută după criterii netransparente.

Știi tu, oare, câte versiuni are modelarea matematică a dinamicii pe care epidemia de SARS-CoV-2 ar avea-o în România? Ai văzut sau auzit pe undeva câte scenarii de vaccinare au reieșit din intersectarea graficelor de funcții exponențiale ori logaritmice demonstrând minimul de doze necesare imediat și justețea priorităților de vaccinare? Cred și eu că ai vrea să știi pe ce fel de serii de date s-au făcut aceste modelări matematice. Mai ales, ai vrea să știi că sunt serii finite. Stai cu speranța că, la un moment dat, modelatorul-șef de la Cotroceni va încuviința să pună punct segmentării inechitabile și să admită că în spatele cifrelor sunt, în fapt, oamenii cărora le-a cerut votul și comunitățile de business cărora le-a cerut sprijinul. Tuturor, ne-a promis solemn – prin jurământ – propășirea neamului. Măcar în ultimul ceas, așa ar trebui să facă. Cu gândul la vaccinarea în masă sper ca Președintele să fi discutat cu omologul său din Israel, nu doar în 31 martie 2020, ci și în toate celelalte ocazii de atunci până în zilele noastre, dacă au mai fost…

Din păcate, ochii și urechile guvernanților noștri sunt în altă parte, căci noi nu emitem comunicate de apreciere. Noi nu punem ștampilă de bună purtare. Uită-te și tu la „comunicatul de presă privind campania de vaccinare”, publicat în 10 februarie 2021 pe pagina de web a CNCAV-ului. Măi, oameni buni, eu nu pot să trec de primul paragraf, unde după „conferințe” ar fi trebuit să vină „organizate” și nu „organizată”, și unde expresia „narativele dezinformării” ar fi trebuit scrisă pe românește. Nu mai zic de „hands on” și de „myth busting” care apar în același comunicat. Trec însă peste siropul cu care s-a stropit acest comunicat, pentru că este prea grețos. Încearcă și tu să iei o linguriță, de aici: „Sistemul European de Alertă Rapidă (RAS) a apreciat modul de comunicare a Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV). Evaluarea Diviziei de Comunicare Strategică a Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) a urmărit atât perspectiva informațiilor comunicate pe platforma ROVaccinare, cât și calitatea datelor diseminate în spațiul public.” Notă: dezacordurile aparțin integral Grupului de comunicare al CNCAV. Treaba lor, asta pățesc dacă nu sunt pregătiți și nu selectează cum trebuie la probele de scris, citit și vorbit.

Nu știu ce grilă de evaluare au birocrații de la Sistemul European de Alertă Rapidă sau cei de la Serviciul European de Acțiune Externă, care locuiesc la sute și mii de kilometri distanță de centrele de vaccinare din România și care nu dau un flacon expirat pe lista celor în așteptare. Funcționarii de la Bruxelles nu au decât să facă pe plac guvernelor din statele membre, pentru ca acestea să nu critice eșecul Comisiei Europene în negocierile cu producătorii de vaccinuri. Da, fără aportul Comisiei, România ar fi fost în bătaia coronavirusului. De la atâta Covid-19, ni s-ar fi aplecat deja până la doi metri sub pământ, dacă nu am fi fost parte a mecanismului de negociere și de achiziții centralizate gestionat de Comisia Europeană. Însă asta nu ține loc de vaccinuri și, în niciun caz, laudele de la Bruxelles către CNCAV nu acoperă minusurile care apar la tot pasul de pe urma unei Strategii încremenite. Cine pe cine păcălește?

Acum ies la suprafață nemulțumiri ale Ungariei, Germaniei, Franței și ale altor membri ai Uniunii, care arată cu degetul către Comisie și care nu se mulțumesc cu „aprecieri” privind frumusețea platformelor de comunicare publică. În schimb, România lasă impresia că este perfect mulțumită. Slabă la cap și nepricepută în apărarea intereselor sale, stă cuminte în banca ei și se bucură copilărește când primește câte o sticlă colorată de la emisari aflați la mare distanță. Oficialitățile noastre se laudă aiurea, comparându-și „performanța” cu colegi din țări aflate în necazuri mai mari. Cele mai noi argumente ale succesului cu care se împăunează toți de pe lângă Strategie arată către „locul în clasament”… cică am fi pe locul 14 în lume, în fața unor țări cu sisteme de sănătate mult mai performante sau mai eficiente.

În cel mai bun caz, ar trebui să ne vedem de nevoile noastre și să ne măsurăm performanța în raport cu prioritățile la care românii vor rezolvări. Iar dacă tot avem chef să comparăm națiunile,  hai să ne comparăm cu olimpicii, cu campionii la vaccinare! Nu e deloc justificat să râdă ciobul de oala spartă. Cu ce mă încălzește pe mine că alții o duc mai rău? Tu, care citești și înțelegi, vezi unde este fractura de raționament.

De fapt, țuguind buzele pentru accentul de prețiozitate, oficialii ne țin lecții de distanțare față de putere. Ne reamintesc, în oglindă cu Bruxelles, ca fiecare să stea în banca lui. Ca și cum nu este treaba noastră să îi luăm la întrebări și, în orice caz, nu cu întrebări grele despre interesul public. Nu am văzut vreun demers onest al CNCAV-ului și al superiorilor acestuia pe lanțul de decizie față de propășirea neamului. Când au făcut Strategia, mintea le-a stat la neamurile proprii. La fel, când au dat din cap aprobator la toate condițiile negociate de Comisie.

Oare, cât de bine cred românii că merge Strategia? Vaccinăm de parcă avem terenul înclinat în poarta noastră. Nu reușim să ieșim din liga mică, mergem pe burtă cu mize mici și cu amăgirea că altora le este oricum mai greu. Nu văd efortul de a genera solidaritate. Din contră, toate aranjamentele și stratagemele ce ni se explică post-factum duhnesc a păcăleală ieftină, iar când le cerem socoteală se miră că nu facem plecăciuni. De fiecare dată când guvernanții ies să explice cât de bine merg toate, au mina unora care sunt convinși că fac sacrificii și care se miră că nu sunt apreciați de supuși pentru firimiturile pe care le scapă sub formă de flacoane.

De ce nu văd guvernanții lucrurile „rele”, măcar la ceva timp după ce sunt aduse în văzul tuturor de unul ca tine, ca mine, care suntem observatori ai aceleiași vieți? Răspunsul este într-un singur loc: obișnuința cu privilegiile și cu puterea. Nu mai există nici sentimentul, nici exercițiul răspunderii. „A fi în slujba societății” și-a pierdut valoarea. Temporar, îți vine să te faci șofer de flacoane cu vaccinuri, pentru că numai așa ai acces și la putere și la vaccinuri, pentru tine și pentru neamul tău. Acesta este esențialul!