• Mai mult de jumătate din cele mai mari lacuri și rezervoare din lume au pierdut cantități semnificative de apă în ultimele trei decenii.
  • Oamenii de știință dau vina în mare parte pe schimbările climatice și pe utilizarea excesivă a apei.
  • Nivelul apei lacurilor fluctuează ca răspuns la variațiile naturale ale climei în ceea ce privește ploile și zăpada, însă acestea sunt din ce în ce mai afectate de acțiunile umane.

Mai mult de jumătate din cele mai mari lacuri și rezervoare din lume au pierdut cantități semnificative de apă în ultimele trei decenii, potrivit unui nou studiu, care dă vina în mare parte pe schimbările climatice și pe utilizarea excesivă a apei, scrie CNN.

Aproximativ un sfert din populația lumii trăiește în bazinul unui lac care se usucă, potrivit studiului realizat de o echipă de oameni de știință internaționali, publicat joi în revista Science.

Deși lacurile acoperă doar aproximativ 3% din suprafața planetei, ele dețin aproape 90% din apa dulce lichidă de la suprafață și sunt surse esențiale de apă potabilă, irigații și energie, oferind totodată habitate vitale pentru animale și plante. Dar ele sunt în pericol.

Recomandări

MESAJUL LUI IOHANNIS DE PAȘTE
SFÂNTA LUMINĂ S-A COBORÂT LA IERUSALIM
POLIȚIȘTII CHINEZI, ÎN ILEGALITATE ÎN FRANȚA
SÂMBĂTA MARE E DEDICATĂ RUGĂCIUNII
FIREA ÎL PRINDE PE NICUȘOR DIN URMĂ
BLOOMBERG LANSEAZĂ GHID PENTRU ROMÂNIA

Nivelul apei lacurilor fluctuează ca răspuns la variațiile naturale ale climei în ceea ce privește ploile și zăpada, însă acestea sunt din ce în ce mai afectate de acțiunile umane.

În întreaga lume, cele mai importante lacuri înregistrează scăderi accentuate. Lacul Mead de pe râul Colorado, din sud-vestul SUA, s-a retras dramatic în urma unei mega-secete și a deceniilor de utilizare excesivă. Marea Caspică, situată între Asia și Europa – cel mai mare corp de apă interioară din lume – este de mult timp în declin din cauza schimbărilor climatice și a utilizării apei.

Micșorarea multor lacuri a fost bine documentată, dar amploarea schimbărilor și motivele care stau la baza acestora au fost mai puțin analizate, a declarat Fangfang Yao, autorul principal al studiului și cercetător invitat la Institutul Cooperativ pentru Cercetare în Științele Mediului de la Universitatea Colorado Boulder.

Marea Caspică se micșorează rapid din cauza schimbărilor climatice și a activității umane

Cercetătorii au folosit măsurători prin satelit pentru aproape 2.000 dintre cele mai mari lacuri și rezervoare din lume, care împreună reprezintă 95% din stocul total de apă lacustră de pe Pământ.

Examinând peste 250.000 de imagini din satelit din perioada 1992-2020, împreună cu modelele climatice, aceștia au reușit să reconstituie istoria lacurilor cu zeci de ani în urmă. Rezultatele au fost „uluitoare”, au declarat autorii raportului.

Aceștia au descoperit că 53% dintre lacuri și rezervoare au pierdut cantități semnificative de apă, cu o scădere netă de aproximativ 22 de miliarde de tone metrice pe an – o cantitate pe care autorii raportului au comparat-o cu volumul a 17 lacuri Meads.

Mai mult de jumătate din pierderea netă a volumului de apă din lacurile naturale poate fi atribuită activităților umane și schimbărilor climatice, a constatat raportul.

Raportul a constatat pierderi în stocarea apei din lacuri pretutindeni, inclusiv la tropicele umede și în zona rece a Arcticii. Acest lucru sugerează că „tendințele de uscare la nivel mondial sunt mai extinse decât se credea anterior”, a declarat Yao.

Lacuri diferite au fost afectate de factori diferiți

Consumul nesustenabil de apă este motivul predominant care stă la baza micșorării Mării Aral din Uzbekistan și a Mării Salton din California, în timp ce schimbările în ceea ce privește precipitațiile și scurgerile au determinat declinul Marelui Lac Sărat, potrivit raportului.

În Arctica, lacurile s-au micșorat din cauza unei combinații de schimbări de temperatură, precipitații, evaporare și scurgere.

„Multe dintre urmele lăsate de om și de schimbările climatice asupra pierderilor de apă din lacuri erau necunoscute până acum”, a declarat Yao, „cum ar fi desecările lacului Good-e-Zareh din Afganistan și ale lacului Mar Chiquita din Argentina”.

Pe măsură ce lacurile se micșorează, acest lucru poate contribui, de asemenea, la o „aridificare” a bazinului hidrografic înconjurător, a constatat studiul, ceea ce, la rândul său, crește evaporarea și accelerează declinul acestora. Aceste schimbări pot avea efecte „cascadă” , inclusiv o scădere a calității apei, o creștere a înfloririi algelor toxice și o pierdere a vieții acvatice.

Unele lacuri au crescut, 24% dintre ele înregistrând creșteri semnificative ale stocării apei. Potrivit raportului, acestea au avut tendința de a fi lacuri din regiuni mai puțin populate, inclusiv zone din nordul Marilor Câmpii din America de Nord și din interiorul platoului tibetan.

Pe măsură ce multe părți ale lumii devin mai calde și mai uscate, lacurile trebuie să fie gestionate corespunzător. În caz contrar, schimbările climatice și activitățile umane „pot duce la uscarea lacurilor mai devreme decât credem”, a declarat Yao.

Citește și