- Într-o altă anecdotă din autobiografie, Harry i-a spus tatălui său să nu se căsătorească cu Camilla, care este acum regina consort, și se temea că aceasta va fi o „mamă vitregă rea”.
- De câteva zile, mulți au fost uimiți de afirmațiile uluitoare apărute în cartea de memorii.
- Autobiografia, care se lansează marți la nivel mondial, conține reproșuri, critici și nemulțumiri din perioada în care Harry a fost membru senior al familiei regale.
Prințul Harry al Marii Britanii a lansat o serie de acuzații incendiare la adresa membrilor familiei sale în noua sa carte de memorii, care dezvăluie o serie de confruntări private între el și alți membri de rang înalt ai familiei regale și detaliază despărțirea sa de familie.
CNN a obținut o copie a cărții – intitulată „Spare”, o referire la rolul ducelui de Sussex de „moștenitor de rezervă” al monarhiei. De câteva zile, mulți au fost uimiți de afirmațiile uluitoare apărute în cartea de memorii, după ce acestea au fost raportate pentru prima dată de ziarul britanic The Guardian, care a reușit să obțină o copie înainte de lansarea programată a acesteia.
Autobiografia, care se lansează marți la nivel mondial, conține reproșuri, critici și nemulțumiri din perioada în care Harry a fost membru senior al familiei regale, precum și detalii despre despărțirea sa foarte mediatizată de clan în 2020.
Palatul Kensington și Palatul Buckingham nu au comentat acuzațiile din carte, pe care Harry a promovat-o într-o serie de interviuri televizate.
Harry spune că William l-a atacat
Printre cele mai explozive afirmații se numără cea a lui Harry, care susține că prințul William, fratele său mai mare, l-a trântit pe podea în timpul unei discuții despre Meghan, ducesa de Sussex. Presupusa încăierare a avut loc după o conversație între cei doi frați, în timpul căreia William, moștenitorul tronului britanic, a numit-o pe Meghan „dificilă”, „nepoliticoasă” și „abrazivă”, potrivit cărții.
Confruntarea a escaladat până când William „m-a apucat de guler, smulgându-mi colierul, și… m-a trântit la podea”, scrie Harry. El își detaliază versiunea sa a evenimentelor, care au început când William a ajuns la casa de atunci a lui Harry și Meghan, Nottingham Cottage, pe terenul Palatului Kensington din Londra, pentru a discuta despre „întreaga catastrofă rostogolitoare a relației lor și despre luptele cu presa”.
Harry susține că William l-a atacat după ce i-a dat apă fratelui său mai mare și a încercat să calmeze schimbul verbal aprins. „A pus jos apa, mi-a spus alt nume, apoi a venit la mine. Totul s-a întâmplat atât de repede. Atât de repede. M-a apucat de guler, smulgându-mi colierul, și m-a trântit la podea. Am aterizat pe bolul câinelui, care s-a spart sub spatele meu, bucățile tăindu-mă. Am stat acolo o clipă, amețit, apoi m-am ridicat în picioare și i-am spus să iasă afară.”
Rugămintea regelui Charles către fiii războinici
La începutul cărții, Harry își amintește că s-a întors în Marea Britanie pentru prima dată după ce a renunțat la calitatea de membru senior al familiei regale, în aprilie 2021, pentru funeraliile soțului reginei, prințul Philip.
Ocazia sumbră a fost prima dată când ducele s-a reunit cu tatăl său, acum regele Charles al III-lea, și cu William de când el și Meghan au vorbit cu Oprah Winfrey pentru interviul lor.
„Așadar, deși am zburat acasă special și numai pentru înmormântarea bunicului, în timp ce eram acolo am cerut această întâlnire secretă cu fratele meu mai mare, Willy, și cu tatăl meu să vorbim despre starea lucrurilor pentru a găsi o cale de ieșire”, scrie el în carte, din care CNN a obținut o copie în avans.
Harry continuă: „Am încercat să explic partea mea de lucruri. Nu eram în cea mai bună formă. Pentru început, eram încă nervos, luptând să-mi țin emoțiile sub control, în timp ce mă străduiam să fiu succint și precis”.
Cu toate acestea, spune Harry, a descoperit că fratele și tatăl său „veniseră pregătiți pentru o luptă”. Relatările lui Harry sugerează că tensiunile cu William au rămas mari și îl citează pe Charles implorându-și fiii să nu „facă din ultimii mei ani o suferință”, potrivit memoriilor.
De asemenea, pasajul a dezvăluit că frații se referă unul la celălalt ca „Willy” și, respectiv, „Harold”.
Frații l-au îndemnat pe tatăl lor să nu se căsătorească cu Camilla
Într-o altă anecdotă din autobiografie, Harry i-a spus tatălui său să nu se căsătorească cu Camilla, care este acum regina consort, și se temea că aceasta va fi o „mamă vitregă rea”.
„Îmi amintesc că mă întrebam, chiar înainte de ceai, dacă va fi rea cu mine. Dacă va fi ca toate mamele vitrege rele din cărțile de povești. Dar nu a fost așa. La fel ca Willy, am simțit o adevărată recunoștință pentru asta”, a scris el.
Atât William, cât și Harry au numit-o „cealaltă femeie”, potrivit cărții. William „a nutrit mult timp suspiciuni” cu privire la aventura tatălui său, „ceea ce l-a zăpăcit, l-a chinuit, iar când aceste suspiciuni au fost confirmate, a simțit o vină imensă pentru că nu a făcut nimic, nu a spus nimic, mai devreme”, scrie Harry.
Harry și-a dezvăluit numărul de persoane ucise în Afganistan
Prințul Harry susține că a ucis 25 de persoane în timp ce servea în armata britanică în Afganistan, spunând că, în focul luptei, și-a privit țintele mai degrabă ca pe „piese de șah” decât ca pe oameni.
Prințul a efectuat două misiuni în Afganistan, una între 2007 și 2008, iar cealaltă între 2012 și 2013. Progresele tehnologiei, „în era Apaches și a laptopurilor”, i-au permis lui Harry să spună „cu exactitate câți combatanți inamici am ucis”, adăugând că „am simțit că este vital să nu mă feresc niciodată de acest număr”.
„Așadar, numărul meu: Douăzeci și cinci. Nu era un număr care să-mi dea vreo satisfacție. Dar nici nu era un număr care să mă facă să mă simt rușinat”, scrie el.
Harry mai spune că „nu s-a gândit la cei douăzeci și cinci ca la niște oameni. Nu poți ucide oameni dacă te gândești la ei ca la niște oameni. Nu poți face rău cu adevărat oamenilor dacă te gândești la ei ca la niște oameni. Erau piese de șah scoase de pe tablă, Bads luați înainte de a putea ucide Bunuri. Fusesem antrenat să îi alternez, antrenat bine. La un anumit nivel, am recunoscut că această detașare învățată era problematică. Dar am văzut-o, de asemenea, ca pe o parte inevitabilă a activității de soldat.”