- Eminescu folosește ironia ca expresie a detașării și umorul ca un gest de empatie.
- Prietenii îl salutau pe marele poet cu „Trăiască nația!”, iar Eminescu răspundea „Sus cu dânsa!”
- Când venea vorba de iubire, umorul se dădea la o parte din fata sentimentelor sincere.
Ștefan Cazimir scrie despre Eminescu: „În el trăiesc împreuna marile furtuni ale inimii si gandul care le tempereaza, ironia ca expresie a detasarii astrale si umorul ca purtator al ingaduintei si al simpatiei”.
Poetul nepereche știa să-și tragă bine cuvintele. Imaginează-ți că atunci când se saluta cu băieții de cartier, nici nu zicea „Bună ziua!” – ca toată lumea, ci trăgea un „Trăiască nația!” de-ți venea să râzi. Prietenii, când îl vedeau, îi strigau fix așa, iar el le răspundea tare „Sus cu dânsa!”. Și să știi, tipul ăsta avea un tic verbal de te prindea la orice discuție.
Da’ chiar și când dădea în sticlă, singura lui înjurătură era „Tu-i neamul nevoii!” Ai fi zis că e super personaj dacă nu știai că e un mare romantic al Europei. „De treci codrii de aramă / Nu te costă nici un ban / De treci pragul de la cramă / Dai salariul pe un an!”
Dar cand venea vorba de iubire, umorul se dadea la o parte din fata sentimentelor sincere:
Tu vezi că în iubire
Nu ştiu ca să glumesc;
Nu-ţi pare oare bine
C-atâta te iubesc?
Tu cei o curtenire – Eminescu 1876
Citește și
- Europa vrea să se protejeze de Trump în cazul unui al doilea mandat. Trump: „Dacă Europa este atacată, nu vom veni niciodată să vă ajutăm și să vă sprijinim”
- Cinci migranți au murit încercând să traverseze Canalul Mânecii spre Marea Britanie într-un frig cumplit
- Săptămâna Modei de la Dubai stabilește tendințele pentru viitorul sezon mondial al modei