- Icebergurile produc sunete care oferă informații despre procesul lor de formare și topire.
- Cercetătorii studiază aceste sunete pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice.
- Aceste zgomote pot afecta viața marină, inclusiv balenele și narwhalii.
De la suprafață, platformele de gheață din Antarctica sunt vaste, deșerturi albe, aproape fără trăsături, cu doar câteva fisuri și crăpături, scrie BBC.
Blocurile uriașe de gheață se mișcă lent, fiind înconjurate de gheața de mare care se formează în jurul continentului și de alte mase de gheață plutitoare. De multe ori, icebergurile se mișcă foarte puțin timp de luni întregi. Dacă te afli pe unul dintre aceste giganți de gheață, doar câte o trosnire ocazională trădează mișcarea lor. Dar sub apă, o altă poveste se desfășoară – icebergurile cântă.
Atunci când sunt ascultate la frecvențe audibile pentru urechile umane, sunetele pot fi confundate cu sunetul balenelor. De fapt, sunetele sunt produse de frecarea și zgârierea părții de jos a icebergurilor pe fundul mării sau de ciocnirea acestora între ele. Sunetele rezultate pot fi detectate la mii de kilometri distanță, în Oceanul Indian.
„Un iceberg funcționează ca un diapazon”, spune Alexander Gavrilov, profesor la Centrul pentru Științe Marine și Tehnologie de la Universitatea Curtin din Australia. „Frecvențele sunetului depind de dimensiunile icebergului.”
Este un cântec melancolic, care semnalează soarta inevitabilă a tuturor icebergurilor. Pe măsură ce ajung în ape mai calde, acestea încep să se prăbușească, iar sunetele pe care le produc se transformă dintr-o melodie într-un zgomot asurzitor.
În timp ce în Oceanul Arctic icebergurile produc un alt tip de zgomot, aproape la fel de puternic, pe măsură ce se desprind din ghețarii masivi ai Groenlandei și se sparg.
Cercetătorii ascultă „muzica” icebergurilor în speranța de a înțelege mai bine cum se nasc și mor aceste structuri de gheață și cum schimbările climatice afectează aceste procese.
„Aceste sunt sunete foarte puternice”, spune Vera Schlindwein, profesor de seismologie polară și marină la Universitatea din Bremen, Germania. „Când au fost descoperite, cercetările despre sunetele icebergurilor erau făcute din curiozitate.”
Acum, cu ajutorul imaginilor satelitare moderne și al sistemelor de monitorizare seismică și acustică, cercetătorii pot aduna informații mai detaliate despre aceste sunete.
În Antarctica, efectele schimbărilor climatice sunt complexe. Unele părți ale continentului se încălzesc mult mai rapid decât altele, în timp ce în alte zone, grosimea și întinderea platformelor de gheață și cantitatea de gheață de mare sezonieră au crescut. Aceste schimbări influențează icebergurile pe care Antarctica le produce.
Cantitatea de zgomot produsă de iceberguri variază în funcție de mai multe cicluri temporale. Mările provoacă mișcări zilnice care fac ca icebergurile să se frece între ele sau să zgârie fundul mării, iar frecvențele sunetului se schimbă odată cu viteza acestei frecări. Sunt și semnale sezoniere – zgomotul icebergurilor în Oceanul Sudic crește și scade pe măsură ce Antarctica trece de la vară la iarnă. Când giganticele iceberguri se prăbușesc în ape mai calde, blocuri uriașe se prăbușesc în ocean, generând sunete profunde și „bătaie” care se propagă în ocean.
În ciuda acestor semnale, analiza pe termen lung este mai complicată. Un studiu în Atlanticul de Sud, de exemplu, a arătat că pe măsură ce volumul total de iceberguri scădea între 2004 și 2012, și zgomotul de frecvență joasă produs de iceberguri topite scădea. Totuși, altele nu au observat niciun trend clar.
Cântecele armonice ale icebergurilor din Antarctica sunt greu de asociat cu evenimente individuale, spune Schlindwein. Când sunetele lor stranii au fost descoperite în 2002, oamenii de știință au reușit să le asocieze cu un iceberg mare care s-a desprins din platforma de gheață Ross. Însă pe măsură ce cercetările au continuat, s-a descoperit că aceste cântece erau aproape un zgomot constant provenind din sudul planetei.
Pentru a înțelege cu adevărat ce se întâmplă, cercetătorii trebuie să plaseze echipamentele cât mai aproape de iceberguri, ceea ce necesită o logistica costisitoare și mult timp.
În Arctică, icebergurile nu cântă, deoarece nu ajung la dimensiunile necesare pentru acest fenomen, dar zgomotele subacvatice produse de ghețarii care se rup în fiorduri și de icebergurile care se sparg oferă indicii despre impactul schimbărilor climatice.
Cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Scripps din La Jolla, California, au descoperit că pot estima nivelurile de pierdere a gheții din gheațarii arctici pe baza zgomotului subacvatic produs. Aceste tehnici sunt utile în special iarna, când accesul în zonele respective devine dificil.
Cercetările au arătat că sunetele produse de iceberguri pot afecta viața marină din jurul polilor. De exemplu, sunetele produse de calvarea icebergurilor în Groenlanda reprezintă cea mai puternică sursă de zgomot natural din Arctica. Un sunet înregistrat în 2019, când un iceberg s-a desprins de Glaciarul Bowdoin, a produs un sunet de tip „detonație” echivalent cu o explozie de 0,1-7,6 tone TNT.
Aceasta ar putea afecta animalele marine din zonă, cum ar fi narwhalii, care folosesc sunetele în intervale de frecvență asemănătoare. Totodată, cercetările sugerează că balenele albastre din Oceanul Sudic ar putea adânci și amplifica cântecele lor pentru a compensa zgomotul icebergurilor.
Dacă predicțiile privind încălzirea oceanelor și impactul acesteia asupra regiunilor polare se vor adeveri, s-ar putea ca icebergurile să nu mai „cânte” deloc, un alt miracol natural pierdut.