- Caracterizarea sa a americanilor drept neo-colonialiști a fost de o ipocrizie ridicolă.
- Nu contează că „referendumurile” Rusiei au fost o invenție flagrantă – votul fiind adesea ținut sub amenințarea armelor.
- În mod crucial, există acum semne clare că stăpânirea sa asupra puterii începe să se destrame, chiar dacă dispariția lui Putin poate fi încă departe.
Ceremoniile bizare ale lui Vladimir Putin, care au oficializat anexarea de către Rusia a aproximativ 15% din Ucraina, au scos încă o dată la iveală prăpastia uriașă dintre triumfalismul Kremlinului și realitate.
Nu contează că forțele rusești nici măcar nu au controlat pe deplin teritoriile pe care Putin le-a adus sub steagul rusesc. Nu contează că „referendumurile” Rusiei au fost o invenție flagrantă – votul fiind adesea ținut sub amenințarea armelor. Nu contează că până acum au fugit din Rusia mai mulți oameni decât cei 300.000 de soldați suplimentari care urmează să fie „mobilizați parțial” pentru a sprijini efortul de război al lui Putin, aflat în declin.
Și nu contează că forțele rusești se retrag în multe dintre teritoriile nou dobândite, orașul cheie Lyman fiind eliberat de Ucraina la mai puțin de 24 de ore după ce a fost anunțată anexarea sa. Putin s-a referit la Occident ca la niște sataniști cu „diverse genuri”, făcând apel la război sfânt împotriva bau-bau transexualilor occidentali.
Caracterizarea sa a americanilor drept neo-colonialiști a fost de o ipocrizie ridicolă deoarece Putin era literalmente în curs de a anunța recrearea unui imperiu. El a făcut referiri la Ecaterina cea Mare, a susținut că sudul Ucrainei a fost întotdeauna rusesc și a invocat cu generozitate termenul imperial „Novorossiya”.
Extinderea NATO, care se presupune că a declanșat criza existențială de securitate a Rusiei care nu i-a lăsat altă opțiune decât să-și invadeze vecinul, abia dacă a fost menționată în tsunami-ul de bilă xenofobă al lui Putin. Dar adevărata poveste a ultimei melodrame a lui Putin este că acesta și-a pariat fără echivoc supraviețuirea politică pe „victoria” asupra Ucrainei și a Occidentului.
În mod crucial, există acum semne clare că stăpânirea sa asupra puterii începe să se destrame, chiar dacă dispariția lui Putin poate fi încă departe.