Cum arată viața într-o „țară care nu există”. Localnic: „Este ca și cum un chirurg te-ar opera continuu. Ești masochist”

Imagine din Nagorno-Karabah din timpul războiului din 2020.
  • 6.5 milioane de persoane din Europa încearcă să ducă o viață normală în țări aproape necunoscute de restul lumii.
  • Există șase regiuni în Europa de Est care-și conturează o viață și-și clădesc un viitor aproape de normalitate, însă replica de pe buzele locuitorilor este una singură: „Viitorul este imprevizibil”.
  • Cele șase regiuni sunt: Nagorno-Karabah sau Republica Arțah, Kosovo, Abhazia sau Apsny, Osetia de Sud sau Alania, Transnistria sau Pridnestrovia, Republica Populară Donețk sau Luhansk.

În acest moment, Europa are 6.5 milioane de persoane care trăiesc în țări care nu există. Granițele viitoarelor republici, care s-au născut odată cu căderea Uniunii Sovietice, nu sunt recunoscute la nivel internațional și nici nu au un cuvânt de spus în ceea ce înseamnă propriul viitor.

Într-un context istoric în care suveranitatea și frontierele naționale nu se pot schimba, pentru persoanele Occidentale, țara necunoscută este un concept suprarealist.

În urma prăbușirii URSS și a Iugoslaviei, 21 de state noi independente au luat naștere. Însă au existat zeci de grupuri naționale și etnice care nu și-au revendicat suveranitatea.

Unele dintre acestea au reușit să trăiască în cadrul noilor granițe ale Europei de Est. Altele, însă, au avut de purtat războaie etnice sângeroase pentru a alunga „ocupanții” care voiau să le ia țara. Unele au cerut ajutorul Rusiei pentru a fi ghidate prin ceața deasă a unui viitor post-sovietic.

Există șase regiuni în Europa de Est și fiecare are o poveste unică. Fiecare încearcă să-și construiască și să-și ducă traiul normal, deși s-au născut în haos:

  • Nagorno-Karabah sau Republica Arțah
  • Kosovo
  • Abhazia sau Apsny
  • Osetia de Sud sau Alania
  • Transnistria sau Pridnestrovia
  • Republica Populară Donețk sau Luhansk

Nagorno-Karabah sau Republica Arțah

La granița dintre Munții Caucaz și Eurasia, Armenia și Azerbaidjanul se află într-un lung război, de mai bine de 30 de ani, pentru statutul regiunii Nagorno-Karabah.

Deși regiunea se află în interiorul granițelor Azerbaidjanului turcesc, Karabah este populat și controlat de armeni, cea mai veche națiune creștină din lume, a cărei istorie modernă este definită printr-un genocid pus la cale de guvernul turc otoman în timpul Primului Război Mondial.

La finalul anului 2020, războiul a fost reluat, deși o bună perioadă s-a așternut liniștea. Atunci, armata azeră, susținută de Turcia, a mers în teritoriul Republicii Nagorno-Karabah și a recucerit un teritoriu pe care îl pierduse în 1993.

Sursa Foto: HEPTA

Saro Saryan a povestit pentru Vice că el și familia sa au devenit refugiați la finalul anului 2020: „După ce am fost forțați să ne părăsim locuința din Shushi”.

Se pare că au mai fost refugiați și înainte de 2020, în 1988, „când au avut loc violențe antiarmene în Baku”.

Saro s-a aflat la conducerea unui muzeu geologic în Shushi înainte de a fi obligat să-și părăsească locuința.

„Din punct de vedere psihologic, este ca și cum un chirurg te-ar opera continuu și ajungi să te obișnuiești cu durerea… Nici măcar nu-ți mai este frică. Ești masochist”, a spus Saro Saryan.

„Fiul meu și-a pierdut un picior în timpul luptelor, iar acum se află la recuperare, la o clinică din Elveția. Însă, noi suntem niște oameni norocoși. Mii de alți oameni nu vor mai ajunge vreodată să-și revadă familiile”, a adăugat Saro Saryan.

Kosovo

Republica Kosovo este situată în extremitatea sudică a fostei Iugoslavii. În urma unui război etnic între majoritatea albaneză și liderii sârbi în 1999, aceasta s-a separat de Serbia.

ONU a guvernat regiunea sub un mandat special până în 2008, moment în care capitala Priştina a fost declarată independentă.

Din acel moment, statul a obținut recunoaștere din partea a peste 50% dintre țările membre ONU, inclusiv din partea Statelor Unite ale Americii, din partea Germaniei sau din partea Marii Britanii.

Sursa Foto: HEPTA

Totuși, nu toți au fost de acord cu suveranitatea Priștinei, iar pe listă se află Rusia și China. Ceea ce conduce către o stabilitate destul de fragilă în Kosovo, aici continuându-se reconstrucția fizică și psihologică după războiul devastator de acum 20 de ani.

Valon Xoxa a povestit pentru Vice World News că în 2008, atunci când Kosovo și-a declarat independența, era la un internat și a trebuit să le explice colegilor ce impact are acest lucru pentru el și pentru semenii lui.

„A trebuit să le explic ce înseamnă Iugoslavia și republicile separatiste, dar și toate dimensiunile acesteia”, a spus Valon Xoxa.

Abhazia sau Apsny

Istoria lungă și agitată a Abhaziei sfidează liniștea care se conturează la malul Mării Negre.

Abhazia este cunoscută drept Apsny, adică „Țara Sufletului”. A fost scoasă din URSS în 1990 ca parte a noii Republici Independente Georgia, însă liderii săi s-au simțit amenințați de atmosfera intens naționalistă a noului stat georgian.

A urmat un război pentru independeța Abhaziei, care a durat 13 luni, între 1992 și 1993. Au fost comise numeroase atrocități de ambele părți, iar o mare parte din capitala Sukhumi a fost distrusă în luptă. Aceeași stare o are și în zilele noastre.

Sursa Foto: HEPTA

Au primit sprijin militar rusesc și au câștigat războiul. Abhazia a supraviețuit până în secolul XXI cu ajutor financiar din partea Moscovei.

Aliona Kuvichko a vorbit pentru Vice și a spus că viața lor este imprevizibilă.

„Când oamenii de vârsta mea ajung la pensie, vor primi o pensie locală de aproximativ 8 euro pe lună. Generația care este acum la pensie primește o pensie rusească de aproximativ 120 de euro pe lună”, a spus Aliona.