Renate Weber: Școala online a creat uriașe probleme. Izolarea socială s-a adâncit

  • Avocatul Poporului, Renate Weber, a fost invitată în emsiunea „Interviurile lui Cristoiu”, difuzată duminică seara, pe Aleph News
  • Weber: Școala asta online a creat uriașe probleme și de aceea noi am scris de câteva ori ministerului să se gândească dacă nu e cazul să reconsidere forma de școlarizare
  • Renate Weber: La noi în țară, de fapt, lipsesc foarte mult psihiatrii, psihologii pediatri. Copiii și tinerii aceștia sunt lipsiți de acea asistență de care ar avea nevoie

Renate Weber, Avocatul Poporului, afirmă că pandemia a scos ce e mai rău din om, iar restricțiile impuse pentru limitarea răspândirii coronavirusului au efecte negative asupra tuturor, dar mai ales asupra copiilor și adolescenților, forțați la școală online și implicit la izolare socială.

Renate Weber spune s-au încălcat atât de mult drepturile omului în pandemie încât acum îi e foarte greu să mai creadă că vom reveni la normalitatea pe care o știam. De asemenea, Avocatul Poporului constată că și oamenii au acceptat cu ușurință limitarea unor drepturi, iar empatia și solidaritatea cu celălalt au dispărut.

Despre demersurile privind demiterea sa, Renate Weber susține că nu a resimțit presiuni, dar admite că aceia care vor plecarea ei din funcție și-ar dori  un Avocat al Poporului care să ignore problemele, neregulile și să se uite în altă parte.

Prezentăm principalele declarații ale Avocatului Poporului, Renate Weber, duminică, la emisiunea Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News:

Despre misiunea ca europarlamentar în America Latină si Africa  (2008-2018)

Renate Weber: Am fost prima din blocul de Est care am avut această misiune. (…) Eu acolo (n.r. Bolivia) am învățat spaniolă. Prima dată cred că am stat în total – că te duci, te întorci, nu stai non-stop, că mai vii și la Parlamentul European – vreo două luni și a doua oară, în 2009, cred că tot așa, cam vreo două luni în total și a trebuit să lucrez în spaniolă.

Renate Weber: Burundi a fost de departe cea mai dificilă misiune, în Africa. E cea mai săracă țară cred de pe planetă. Și acolo, la terminarea misiunii, noi am fost pe poziții total divergente față de ambasadorul UE acolo, pentru că noi am constatat nereguli cât casa și dânsul atunci era mare susținător al autorităților în funcție și la data aceea le-am spus: țara asta va avea uriașe probleme. Uitați-vă că de atunci au avut din nou războaie. Nu au mai reușit să organizeze alegeri și au scăpat de președintele, care ieșise atunci și care era și în funcție, pentru că a decedat de COVID, dar, altfel, vă garantez că ar mai fi fost 25 de ani încolo.

Renate Weber: Eu nu sunt neapărat o iubitoare de telenovele, dar au fost momente în care și credeți-mă realitatea depășește de multe ori ce vezi în filmulețele astea. Și inclusiv tragismul, pragmatismul pe care l-ați văzut și la Marquez, și la Varga Llosa, pentru că este o lume extrem de diversificată și care nu întotdeauna este împăcată și nu întotdeauna lucrurile se întâmplă cum ar trebui. Când am ajuns în Bolivia puteai să tai rasismul cu cuțitul, la modul ăsta îl simțieai. Și era pe de o parte, evident rasismul albilor care conduceau acolo în raport cu populațiile indigene – Evo Morales abia venise președinte și era primul președinte indigen – dar simțeai și ura celorlalți față de tine că ei nu știau cum gândești tu. Etichetarea asta era o realitate.

Renate Weber: Unele țări au, altele mimează democrația. Bolivia deși a venit cu această dorință de a instala un pic de justiție socială, în realitatea lucrurile au luat-o în partea cealaltă. Morales a dat afară toți judecătorii care nu i-au plăcut, de la Curtea Constituțională, de la Curtea Supremă, și-a pus numai oamenii lui, cunoașteți stilul autoritar până la dictatură. O țară cum este Peru, e în opinia mea, o democrație, chiar dacă au schimbat nu știu câți președinți, și ultimii președinți toți au fost acuzați de corupție, Cel puțin din punct de vedere al alegerilor, al echilibrului în Parlament. Am reușit acolo lucruri pe care la mine acasă nu le-aș fi reușit. Efectiv când le-am vorbit prima dată de necesitatea, de obligația de a spune ce au primit ca finanțare electorală din partea privată și erau să mă crucifice, am reușit să determin modificarea legislației și să o accepte.

Despre relația țărilor latino-americane cu SUA

Renate Weber: Bolivia este o țară care nu va uita niciodată moartea lui Che Guevara, uciderea lui acolo. Asta este o realitate. În alte părți trebuie să vedem ce s-a întâmplat. Așa a fost schimbat un regim în Chile. Aliende a fost pur și simplu omorât și impus Pinochet, despre ce vorbim? Gândiți-vă că războiul civil din Guatemala a fost efectiv păstorit… armata și soldații și generalii care s-au pretat la niște acte  de tortură orbile în Guatemala au fost instruiți de către agenți din Statele Unite. UE are o imagine mai bună, sigur că da. Imaginea mai puțin bună e legată de birocrație.

I s-a propus să candideze în Peru

Renate Weber: Eu am plecat iubită fiind de toată lumea în țările alea. Cel mai frumos compliment, care mi-a fost făcut cred vreodată, a fost în Peru, în ziua alegerilor, când, normal, mergeam prin diferite circumscripții electorale, și stai de vorbă cu oamenii. Mi s-a spus și nu o dată <dar de ce nu candidați și dvs, că v-aș vota>. Eram atât de prezentă pe televiziunile lor și în presă, aveam interviuri o dată la două zile, și din astea lungi, explicându-le. Asta a și fost strategia. Trebuie să-ți faci prieteni printre oamenii obișnuiți, printre jurnaliști și printre ONG-uri ca să poată să înțeleagă de ce anumite  reforme  trebuie făcute și de ce ei ar trebui să le susțină, și astea trebuiau explicate.

Renate Weber: Când am venit la mine acasă și am văzut cam cum se raportau unii ambasadori la lucrurile care se petreceau în România, eu nu am înțeles, Și am zis: Dar cum adică la mine acasă e diferit față de cum era în Paraguai? Nu înțeleg. În Paraguai, ambasadorii aveau maximă grijă. Temerea lor cea mare era să nu fiu eu prea deschisă și tumultoasă pentru că ei respectau foarte clar niște reguli de comportament diplomatic. Să ne înțelegem, poate că unele lucruri le puteau spune și ei între patru ochi, dar între patru ochi, nu public. Nu te duci într-o țară în care ești ambasador să începi să arăți cu degetul. Nu, asta nu ține de comportamentul democratic.

Renate Weber: Cred că la ei conștiința demnității naționale e mai mare ca la noi și la ei mai există ceva ce e foarte interesant. Există o conștiință a apartenenței la continentul latino-american, în general, dar și pe zone – America de Sud, America Centrală, Mexicul, Caraibe. Și există o mândrie. Am văzut acolo, de exemplu, prima dată am fost foarte mirată, rolul armatei, mai ales în Peru, care este o țară de un formalism excesiv, dar o dată nu am auzit pe cineva și nici noi nu am constatat ca armata să fi intervenit în procesul electoral. Deci tot ce aveau de făcut era să ajute, dar cu maximă demnitate față de ceea ce ei erau.

Despre relația cu noua putere, schimbarea din funcția de Avocat al Poporului

Renate Weber: Presiuni nu simt, că nu e cazul, iar la declarații vă rog să mă credeți că nu mă uit.  Părerea mea este că ar dori un Avocat al Poporului care să nu-i deranjeze în privința unor lucruri pe care ar dori să le facă.  Se poate face acel Avocat al Poporului că se uită în altă parte. Eu am venit cu o statistică, parțială, de la începutul mandatului meu, am un număr foarte mari de sesizări la CCR mai mare decât al predecesorilor la un loc. Din cele 17 judecate până astăzi, am câștigat 13, și cam cu unanimitate, poate că una să fi fost cu majoritate. Ori mie asta îmi spune că ceea ce fac este bine.

Despre pandemie, efectele ei și implicarea Avocatului Poporului

Renate Weber: Pe activitatea noastră, dincolo de petițiile individuale, avem acțiuni mari, care vizează chestiunile de sistem. Să vă dau un exemplu, una care îmi place foarte mult, în sensul că o consider extraordinar de importantă, și o să facem un raport special pentru asta, privește problema vulnerabilității psihice a copiilor și adolescenților în perioada pandemiei. E o realitate. Și am adresat scrisori și ministrului Sănătății, și ministrului Educației, dar și către Casa de Asigurări de Sănătate, ONG-uri, Institutul de Sănătate Publică, pentru că la noi în țară, de fapt, lipsesc foarte mult psihiatrii, psihologii pediatri. Copiii și tinerii aceștia sunt lipsiți de acea asistență de care ar avea nevoie. Ori nu putem să nu ne uităm ce se întâmplă cu generațiile acestea. Școala a fost online și asta înseamnă dintr-odată o adâncire a izolării sociale, o dificultate în a te adapta la un nou mediu. Ce facem cu generațiile acestea? Cineva trebuie să se ocupe de ele, să le ajute.

Renate Weber: Separat, avem o altă acțiune care vizează asistența socială, disponibilă sau nu la nivelul UAT-urilor. Pentru că cei care lucrează acolo ar trebui să fie cei care asigură asistență și copiilor care sunt în nevoie, dar și persoanelor în vârstă, cu dizabilități, singure. Asistentul social este cel care trebuie să aibă toate aceste persoane în grijă. Ori noi, ce constatăm prin anchetele noastre este că cel care se ocupă de trasarea hotarelor mai face și asistență socială. Noi nu avem oameni pregătiți. Pandemia nu va face decât să adâncească sărăcia. Odată cu sărăcia, toate celelalte tare devin și ele mai puternice.

Renate Weber: Izolarea, lipsa de socializare în timpul pandemiei au efecte mai puternice asupra copiilor decât a adulților pentru că acești copii sunt în formare, ei abia acum deschid ochii. Gândiți-vă că avem copilași de clasa I care nu și-au văzut la față învățătorul/învățătoarea. Nici copiii între ei poate nu s-au văzut toți la față. Școala asta online a creat uriașe probleme și de aceea noi am scris de câteva ori ministerului să se gândească dacă nu e cazul să reconsidere forma de școlarizare. E motivul pentru care celelalte state din UE, cu foarte mici excepții și pe durate scurte, au decis că pot închide multe alte lucruri, dar școlile rămân deschise. Efectele asupra viitorului om matur sunt anxietate, depresie, un comportament total neadecvat.

Despre vaccinare și posibile condiționări legate de aceasta

Renate Weber: Vaccinarea e în primul rând o decizie pe care fiecare persoană trebuie să o ia. Vaccinarea aceasta nu e obligatorie, nu face parte din nicio lege care să o impună. Din punct de vedere al sănătății, fiecare decide pe cont propriu. Pe de altă parte, vedem tot mai multe condiționări în exercitarea unor drepturi de efectuarea acestui vaccin. Eu, când am văzut propunerea venită de la premierul Greciei privind certificatul european de vaccinare, primul lucru pe care l-am gândit a fost <asta nu e ideea grecilor>. Cineva îi pune pe greci să fie purtători de cuvânt. Și am avut dreptate. Primul care a ieșit a fost liderul popularilor europeni, care este neamț, Manfred Weber, după care a ieșit Angela Merkel și toată lumea a susținut. Am văzut a treia persoană din Germania, Ursula von der Leyen, care a spus că propunerea i s-a părut suficient de echilibrată pentru că în realitate nu discrimina între cei care au făcut și cei care nu au făcut vaccinul, ci doar impunea anumite condiții pentru cei care nu au făcut vaccinul și asta era testarea, testare care există și acum.

Renate Weber: Dar ce faci cu companiile aeriene care vin și îți spun <nu, la mine în avion nu urci dacă nu ai certificat>. Eee, aia cred că e deja o mare problemă. O să fie suficienți de mulți care o să dea companiile în judecată, mai ales că, nu uitați, companiile sunt de peste tot. Pe de altă parte, înseși companiile își asumă anumite pierderi pentru că ei vor pierde pasageri și nu mi se pare că au dus-o foarte bine în ultimii doi ani.

Renate Weber: Pandemia asta parcă a scos tot ce mai urât în oameni și văd, într-adevăr, niște manifestări din astea extrem de excesive. Cred că din momentul în care un magazin ar veni cu astfel de  formule intrăm clar în zona discriminării. Cred că trebuie dați în judecată. Eu nu văd la nivel legislativ că va exista o astfel de legiferare care să impună. (…) Vocile care au contestat masca parcă erau mai puternice și mai numeroase decât vocile împotriva vaccinului. Dar asta e la nivel de percepție, superficială, pentru că nu am date.

Renate Weber: M-am născut și am trăit într-o perioadă din viață când poliomielita făcea ravagii în România. Pe mine, ca să mă apere părinții de așa ceva, m-au trimis la bunici undeva la țară, chiar unde atârnă harta în cui, dar eu îmi aduc aminte că la școală, în clasele primare și după aceea, am avut foarte mulți colegi pe care se mai vedeau urmele poliomielitei. Ca să te opui astăzi unui vaccin, cum este acela antipolio, mi se pare chiar exagerat. Dar există și astfel de voci.

Renate Weber: Eu cred că managementul pandemiei la nivel planetar, nu numai în România, a fost defectuos. Nu cred că așa trebuia făcut. Dar există virusul? Da. Mă tem de el? Da. Am grijă? Sigur că am grijă de mine și am grijă și de ceilalți și respect niște reguli. La majoritatea efectele sunt minime, dar sunt și oameni în vârstă, și dacă ei sunt în vârstă, ce, nu au dreptul să trăiască? Dar sunt și cei cu vârste mai tinere, ai căror plămâni au fost pur și simplu distruși de acest virus. Sunt unii care nu acceptă virusul ca atare și atunci firește că se opun și ideii de vaccinare.

Renate Weber: Ce nu înțeleg eu la noi este următorul lucru. De ce se cheltuie energie, timp, bani să fie certați cei care nu vor să se vaccineze câtă vreme noi nu avem nici măcar suficiente doze să-i vaccinăm pe cei care doresc. Nu ar fi mai bine să ne concentrăm pe cei care vor, după care sunt unii nehotărâți, se vor hotărî în următoarele luni și dacă rămânem cu un 30% care nu vor să se vaccineze. Este chiar normal până la urmă pentru că nu-ți trebuie mai mult de un 70%. Eu m-am vaccinat. La noi în instituție cam 80% din persoane s-au înscris pe listă și s-au programat.

Despre respectarea drepturilor omului după pandemie

Renate Weber: Părerea mea este că, și aici, sunt vocile acelea foarte dure care nu mai vor să accepte nici virus, nici nimic, s-au încălcat așa de mult drepturile încât e foarte greu să mai cred acum că vom ajunge la acea normalitate pe care o știam. Vă dau exemplul care îmi e cel mai la îndemână. Uitați-vă, vă rog, la libertatea de exprimare. În țări în care nu existau probleme, acum, inclusiv guvernele sau prin rețelele sociale, cum nu ești de acord cu retorica oficială, cum ești suspendat, ți se închide contul. Lumea pare să fie mulțumită cu asta. Vorbeați de dezbinare. Păi uitați-vă câte raportări fac utilizatorii acestor rețele sociale. Din păcate, cred că s-a ajuns la acel moment în care, cu tristețe, recunosc că foarte multă lume spune drepturile omului sunt numai alea care mă interesează pe mine, ale mele. În realitate, noi vorbim de o abordare profund egoistă. Toată teoria drepturile omului se bazează pe empatie pentru celălalt, pe dorința de a apăra drepturile celuilalt mai ales și abia în subsidiar pe ale tale. Noi am răsturnat această teorie și nu știu cât timp ne va lua să revenim la ceva ce noi am cunoscut.