Dragobete, sărbătoarea iubirii la români. Tradiții și obiceiuri

Doua femei, imbracate in costume decorate cu garoafe, discuta, in Bucuresti, vineri, 24 februarie 2012. De Dragobete, ziua indragostitilor in Romania, se incearca doborarea recordului mondial pentru cea mai lunga scrisoare de dragoste, recordul precedent fiind detinut de SUA, din 2008, cu 1.075 de mesaje, OCTAV GANEA / MEDIAFAX FOTO

Dragobetele sunt considerate sărbătoarea românească a iubirii. Un motiv în plus ca românii să își arate afecțiunea față de persoana iubită.

Chiar dacă este doar un prilej de a celebra iubirea, săbătoarea de Dragobete are o simbolistică bogată și interesantă.

Cum au apărut Dragobetele

Potrivit tradiției populare, Dragobetele este zeul iubirii, al veseliei și al tinereții. Acesta își are provenineța în tradițiile dacice, fiind sărbătorit în fiecare an pe data de 24 februarie.

Pe lângă partea laică, Dragobetele sunt legate și de religie. Astfel că, pe data de 24 februarie, potrivit calendarului creștin ortodox, se sărbătorește Întâia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul, sărbătoarea fiind numită în slavonă „Glavo-Obretenia”.

Tot din slavonă se trage și etimologia cuvântului Dragobete, care provine de la cuvintele „dragu” (drag) și „bîti” (a fi drag).

Încă din Evul Mediu, denumirea slavă a fost adaptată limbii române, iar Dragobetele au avut forme variate de la: Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete.

Dragobetele este fiul Babei Dochia, fiind considerat patronul dragostei și unul dintre primii vestitori ai primăverii.

Una dintre tradițiile acestei zile spune că fetele și femeile care nu au fost sărutate în această zi, vor fi singure tot anul. De aceea, una dintre principalele atribuții ale Dragobetelui este de a le găsi și a le săruta.

Ce nu trebuie să faci de Dragobete

Sărbătoarea este una a renașterii naturii, a iubirii și a afecțiunii așa că în această zi nu se sacrifică și nu se cumpără animale.

În general, bătrânii făceau treburi mărunte în această zi, iar munca la câmp sau în grădină era evitată.

Pentru a nu-l supăra pe Dragobete, nu trebuie să coși, să speli sau să calci nimic de ziua lui. Singurul lucru care este permis este curățenia în casă, un motiv pentru ca oamenii să își pregătească locuința pentru venirea primăverii și pentru ca noul an să fie cu spor și dragoste pentru toți cei care locuiesc în casă.

Tradiții și obiceriuri de Dragobete

În vremuri de demult, tinerii îmbrăcați în straie frumoase de sărbătoare, obișnuiau să se strângă în păduri și să își culeagă primele flori ale primăverii.

Fetele porneau în fugă către sat, iar flăcăii le alergau pentru a le săruta. Dacă băiatul era pe placul fetei, aceasta se lăsa ușor săutrată. Acest prim pas reprezenta și pecetea logodnei și începutul iubirii dintre cei doi.

Pe înserat, logodna urma să fie oficializată, fiind anunțați membrii comunității și familiile. Cei care participau la sărbătoare se considerau binecuvântați, în acel an. Se spunea că ei vor avea parte de belșug și că puteau fi feriți de boli și febră.

Anumite superstiții din bătrâni spuneau că cei care nu participau la săbătoare, erau pedepsiți să nu poată iubi în acel an.

Exit mobile version