Istoria mistică a astrologiei. Cum am ajuns să asociem horoscopul cu trăsăturile de caracter

• Astrologia a devenit o simplă curiozitate și o metodă de conștientizare de sine.
• În Mesopotamia, babilonienii au devenit primii mari astronomi.
• Astrologia a devenit o parte fundamentală a culturii în Evul Mediu.

În astronomie și astrologie, zodiacul este o centură pe cer care se extinde pe orbita Pământului. În teorie, constelațiile care reprezintă cele 12 zodii ocupă fiecare o parte din această centură. În realitate constelațiile nu sunt perfect proporționale ca formă sau dimensiune. Zodiile și-au schimb locația de când babilonienii le-au pus pe hărți.

Direcția Soarelui pe 1 ianuarie 2021 ar fi de fapt în Săgetător, mai degrabă decât în ​​Capricorn. Dar tradiția spune că un copil născut în prima lună a anului s-ar identifica în continuare ca un Capricorn. Ca și în cazul caprei cu coarne ale Capricornului, majoritatea semnelor zodiacale sunt reprezentate de un animal. Grecii își numeau zonele de pe cer zodiakos kyklos, adică, „cerc de animale” și ta zodia, „animalele mici”. Fiecare semn zodiacal are, de asemenea, un simbol, precum săgeata pentru Săgetător și coarnele de berbec pentru Berbec.

Astrologia, o simplă curiozitate

Simboluri au apărut probabil în jurul Evului Mediu, deși istoria lor exactă nu a fost niciodată descoperită. La fel ca numeroasele interpretări ale semnificației semnelor zodiacale, depinde de noi să descoperim.

Citești horoscopul în fiecare dimineață? Indiferent dacă te regăsești sau nu în astrologie, oamenii caută repere în stele, de mii de ani. Hărțile constelațiilor existau cu mult înainte de hărțile lumii. Există chiar și picturi rupestre, colți de mamut și oase marcate cu faze lunare. Timp de secole, civilizațiile timpurii au trăit în ritm cu ciclurile naturii, au vânat, au recoltat și au migrat împreună cu stelele.

Progresele științifice și tehnologice ne-au permis să nu ne mai bazăm pe cer pentru a prezice anumite momente. Astrologia a devenit o simplă curiozitate și o metodă de conștientizare de sine. Ființele umane sunt creaturi narative, care interpretează în mod constant viețile lor. Astrologia ajută, dă sens, atunci când nu ne putem găsi în altă parte.

Astrologia, metodă de prezicere a evenimentelor pământești și umane bazată pe plasarea Soarelui

Astrologia nu este dovedită ca o știință. Încă nu există dovezi clare că semnele zodiacale se corelează de fapt cu personalitatea. Este pur și simplu o metodă de prezicere a evenimentelor pământești și umane bazată pe plasarea Soarelui, a Lunii și a planetelor în constelațiile astrologice. În familia zodiacului există 12 constelații: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioară, Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător și Pești.

„Semnul soarelui” este determinat de locul în care a fost soarele de ziua ta. Totuși, poziționarea Lunii și a fiecăreia dintre celelalte planete în momentul nașterii tale dă o perspectivă asupra personalității și evenimentelor vieții tale.

Sumerienii și babilonieinii au devenit primii mari astronomi

Sumerienii din Mesopotamia, o regiune istorică a Asiei, au fost primii care au început să observe mișcările planetelor și stelelor. În jurul anului 3000 î.Hr., au înregistrat și identificat constelațiile și modelele proeminente. În Mesopotamia, babilonienii au devenit primii mari astronomi. Conform cercetările sumerienilor, babilonienii au creat prima roată zodiacală.

Pe la sfârșitul secolului al V-lea î.e.n., astronomii babilonieni au împărțit ecliptica în 12 „semne” egale, care corespund celor 12 luni ale anului cu câte 30 de zile fiecare. Fiecare semn conținea 30° de longitudine, astfel, au creat primul sistem de coordonate. Fiecare segment era identificat prin numele unui animal. Grecii au furnizat mai târziu termenul pentru zodiac când l-au descris ca zodiakos kyklos, alias „cerc de animale”.

Astrologia horoscopică timpurie a fost folosită pentru a trasa hărți astrologice care vizualizau pozițiile stelelor, soarelui și lunii în momentul nașterii unei persoane. Aceste hărți natale au fost folosite pentru a citi trăsăturile de caracter ale unui individ și chiar destinul lor.

Grecii au jucat un rol crucial în aducerea teoriei astrologice la Roma

Grecii au jucat un rol crucial în aducerea teoriei astrologice la Roma. Astrologul Claudius Ptolemeu era atât de fixat cu prognoza horoscopului încât a început să facă hărți precise ale lumii, astfel încât să poată diagrama relația dintre locul de naștere al persoanei și stele. Înainte de el, hărțile erau ilustrative și simbolice. Ptolemeu a ajutat la dezvoltarea hărților așa cum le cunoaștem astăzi. El a inventat chiar și termenul „geografie”.

În 140 d.Hr., Ptolemeu a publicat Tetrabiblos, una dintre cele mai faimoase cărți de astrologie scrise vreodată. Grecul explică elementele cheie ale astrologiei care sunt încă folosite până în ziua de azi, inclusiv planetele, semnele zodiacale și casele.

Astrologia a devenit o parte fundamentală a culturii în Evul Mediu și a fost practicată de medici, astronomi și matematicieni. India și China și-au dezvoltat propriile versiuni ale zodiacului, în timp ce lumea occidentală a favorizat credințele grecești.

Astrologia, studiată la Cambridge

Progresele în matematică i-au ajutat pe astrologi să dezvolte hărți mai precise și mai sofisticate. Astrologia a fost chiar studiată în multe universități, inclusiv la Cambridge. Cu toate acestea, credința în astrologie a început să scadă pe măsură ce biserica a câștigat putere și a fost văzută ca o credință superstițioasă. În acest timp, celebrul astronom Galileo Galilei a fost găsit vinovat de erezie și a trebuit să renunțe la credințele sale astrologice pentru a-și salva viața.

În timpul Epocii Luminilor, societățile au început să creadă în știință decât în ​​teoria astrologică, iar practica citirii stelelor a devenit o sursă de simplu divertisment. Și astăzi, continuăm să căutăm spre cer răspunsuri, dar nu putem decât să speculăm dacă horoscoapele noastre se vor împlini.