- Minunile sălbatice ale lumii îți sunt dezvăluite: O carte hipnotizantă explorează „cele mai spectaculoase locuri neîmblânzite” de pe Pământ, de la „trecători amețitoare” până la „Ușa Iadului” în flăcări.
- „The Wild”, de Claudia Martin te catapultează în „locurile cele mai puțin cultivate ale planetei, de la jungle la tundre”.
- Martin descrie „albatrosii rătăcitori” din Georgia de Sud și „lacurile acvamarin” din Peru.
Te-ai săturat de drumurile de zi cu zi? Atunci, intră în sălbăticie, grație unei noi cărți uimitoare. Ilustrată cu fotografii colorate care îți taie răsuflarea, cartea „The Wild – The World’s Most Spectacular Untamed Places”, scrisă de Claudia Martin te propulsează în „cele mai puțin cultivate locuri ale lumii, de la jungle la tundre… întinderi de sălbăticie neatinse de omenire”, scrie Daily Mail.
Advertisment
Organizată pe continente, cartea te poartă de la albatroșii rătăcitori din Georgia de Sud la „trecătorile amețitoare și lacurile acvamarin” din Anzii Centrali din Peru și la „ușa spre iad” din Turkmenistan.
În introducerea sa, autoarea scrie: „Cinci țări dețin 70 la sută din ultimele zone sălbatice rămase în lume: Rusia, Australia, Brazilia, Canada și Statele Unite, mare parte din terenurile sălbatice ale ultimei țări aflându-se în Alaska”.
Recomandări
„În prezent, aproximativ 113.000 de parcuri naționale și alte arii protejate acoperă șase la sută din suprafața Pământului, păstrând unele dintre ultimele noastre întinderi de sălbăticie pentru, sperăm, generațiile viitoare”.
Mai jos, vezi zece imagini care apar în acest volum inspirat, însoțite de informații fascinante oferite de autor.
„În acest parc național din nordul Madagascarului se găsesc opt specii de lemurieni”, dezvăluie autoarea. Lemurul încoronat, fotografiat aici, trăiește „într-un grup condus de o femelă, de până la 15 persoane”, spune ea. „În timpul zilei, sare de pe o creangă pe alta, folosindu-și coada non-prehensibilă pentru echilibru, în timp ce caută flori, fructe și frunze”.
„Țărmurile lui Pulau Mawar sunt mărginite de mangrove, dintre care una pare complet izolată la mareea înaltă”.
Cunoscută și sub numele de „Ușa către iad”, cartea lui Martin descrie acest crater de 69 m lățime care „arde din 1971”. „Localnicii cred că a fost incendiat de geologii sovietici în timp ce explorau acest câmp de gaze naturale. Când pământul s-a prăbușit sub platforma lor, au aprins focul pentru a opri răspândirea metanului”.
Măsurând până la 3,3 m lungime, bizonul european „a fost vânat până la dispariție în sălbăticie la începutul secolului al XX-lea”, spune Martin. Animalul a fost „ținut în viață în captivitate și acum a fost readus în sălbăticie”. Mai mult de 600 de exemplare cutreieră pădurea de fag din Parcul Național Bieszczady.
În partea sudică, de coastă a Namibului, se află o mare de nisip, unde cele mai înalte dune ating 300 de metri înălțime și au o lungime de până la 32 de kilometri. „Sursa unei mari părți a acestui nisip este reprezentată de sedimentele deplasate de vânt dinspre râul Orange, care se întâlnește cu Atlanticul la sud”.
Albatrosul rătăcitor are cea mai mare anvergură a aripilor dintre toate păsările și ajunge până la 3,5 m, explică autorul. „Zboară deasupra oceanelor sudice pe distanțe de până la 120.000 km pe an. Aproximativ 1.500 de perechi cuibăresc în Insulele Georgia de Sud, care nu au o populație umană permanentă”.
„Un grup de iazuri hipersaline se află în apropierea satului Ahmed’ela”, scrie Martin. „Formate de izvoare fierbinți, iazurile au o salinitate de aproximativ 40%, în mare parte din cauza nivelurilor ridicate de clorură de calciu și clorură de magneziu”.
În nopțile de iarnă fără nori, plajele orientate spre nord ale Insulelor Lofoten oferă priveliști frumoase ale luminilor nordice. „Fenomenul este cauzat de particule de mare energie provenite de la Soare. Acestea sunt atrase spre polii Pământului, unde excită gazele atmosferice”.
Această imagine prezintă Muntele Waialeale, cunoscut ca fiind unul dintre cele mai umede locuri de pe Pământ. Numele său înseamnă „apă revărsată” în limba hawaiiană. Acest vulcan primește până la 1.730 cm de ploaie pe an”, spune Martin. „Precipitațiile mari ale vulcanului se datorează expunerii sale la sistemele frontale și stâncilor sale abrupte, care generează o ridicare ortografică, ceea ce face ca aerul încărcat de umiditate să se ridice rapid”.
Imaginea de mai sus arată o parte din lanțul muntos Cordillera Huayhuash, din Anzii Centrali, Peru. Acesta are șapte vârfuri mai înalte de 6.000 de metri, inclusiv „al doilea cel mai înalt vârf al țării, Yerupaja, care are o înălțime de 6.635 de metri”, precizează autorul. Circuitul Huayhuash, provocator și puțin circulat, este o drumeție de două săptămâni care înconjoară vârfurile de deasupra liniei copacilor, vizitând trecători amețitoare și lacuri acvamarin pe parcurs
Citește și:
Citește și
- Max Verstappen cucerește pista de Formula 1. Pilotul de curse a câștigat Marele Premiu al Spaniei
- Prințul Harry: acuzațiile de piraterie informatică și cazul instanței regale a secolului
- Harrison Ford recunoaște că s-a certat cu Brad Pitt pe platoul de filmare al peliculei „The Devil’s Own”: „A fost complicat”
Partenerii noștri