• Partidele de extremă dreaptă au câștigat alegeri în țări precum Italia, Olanda și conduc în sondaje în Austria, Franța și Belgia.
• Partidul lui Marine Le Pen se situează la aproximativ 30% în sondaje și este favorită pentru a deveni următorul Președinte.
• Cea mai mare reușită a extremei drepte în Europa, Giorgia Meloni, are și ea mari speranțe.

Partidele de extremă dreapta sunt în creștere în mare parte din Europa, iar Premierul italian Giorgia Meloni presimte un moment important, conform BBC.

„Ne aflăm în ajunul unor alegeri decisive”, a declarat liderul Frații din Italia într-o sală plină la Madrid prin legătură video. Marine Le Pen de la Raliul Național din Franța se află în primul rând, alături de Santiago Abascal, care conduce partidul Vox din Spania. „Suntem motorul renașterii continentului nostru”, declară Premierul italian, înainte de a stârni ovațiile publicului.

Extrema dreaptă a câștigat alegerile în Italia și în Olanda, conduce în sondaje în Franța, Austria și Belgia și are o participație în guvernele din Finlanda și Slovacia.

Acum, ar putea obține mai mult de trei din zece voturi atunci când cele 27 de state ale UE vor vota în alegerile europene din 6-9 iunie și ar putea deveni o forță puternică în Parlamentul European.

Luptele intestine amenință să înlăture luciditatea de pe urma ascensiunii extremei drepte – din cauza unei serii de scandaluri în jurul AfD din Germania. Acesta este motivul pentru care aliații AfD din UE au dat afară partidul german din grupul lor de extremă-dreapta Identitate și Democrație (ID) din Parlamentul European.

Aceștia nu vor să aibă nimic de-a face cu un partid al cărui candidat principal, Maximilian Krah, a dezvăluit opinii jenante despre Waffen-SS a lui Adolf Hitler și al cărui număr doi se confruntă cu acuzații că ar fi luat bani din Rusia lui Vladimir Putin – acuzații pe care le neagă.

Acest tip de asociere este ultimul lucru de care are nevoie Marine Le Pen. Ea a luptat ani de zile pentru a-și detoxifica partidul de opiniile extreme ale tatălui său, care a fondat predecesorul Raliului Național și a fost condamnat pentru banalizarea Holocaustului.

Partidul ei se situează acum la aproximativ 30% în sondaje și este favorită pentru a deveni următorul președinte al Franței în 2027.

Cea mai mare reușită a extremei drepte în Europa, Giorgia Meloni, are și ea mari speranțe. Ambiția ei este de a crea o forță de dreapta care să preia conducerea la Bruxelles.

„Vor avea mult mai mulți oameni [în Parlament] și acești oameni vor fi integrați sau normalizați prin prezența lor”, spune Sabine Volk, un observator apropiat al extremei drepte la Universitatea din Passau, în Germania.

În cazul în care gruparea europeană a doamnei Meloni, Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), obține rezultate bune în alegeri, există o șansă ca aceasta să găsească un teren comun cu centrul-dreapta al președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Partidul Popular European al doamnei von der Leyen va fi probabil cea mai mare grupare, iar aceasta a lăsat ușa deschisă pentru o alianță cu ECR, atât timp cât aceștia sunt pro-europeni, pro-Ucraina și în favoarea statului de drept.

Din ECR fac parte nu doar Frații din Italia, ci și partidul de opoziție populist de dreapta din Polonia, Lege și Justiție, Vox din Spania, Partidul Finlandez al lui Riikka Purra – parte a guvernului finlandez – și Democrații Suedezi ai lui Jimmy Akesson, care colaborează cu guvernul suedez fără a face parte din acesta.

Dacă cele două grupări de extremă dreapta – ECR și ID – ar depăși cumva diferențele interne, atunci ar putea forma și ele un bloc puternic.

Grupul ID, care găzduiește Raliul Național din Franța, include, de asemenea, Liga din Italia, Partidul Libertății din Austria (FPÖ), Partidul Libertății al lui Geert Wilders din Olanda, Vlaams Belang din Belgia și Partidul Popular Danez.

Ce înseamnă extrema dreaptă?

Opiniile diferă în ceea ce privește ceea ce face ca un partid să fie de extremă dreapta, dar Marine Le Pen, la fel ca și Wilders, se opune acestei etichete.

Politologul olandez Cas Mudde – probabil cel mai cunoscut observator al extremei drepte europene – spune că, în esența sa, aceasta combină nativismul, autoritarismul și populismul. El definește nativismul ca fiind o „formă xenofobă de naționalism”.

În timp ce Raliul Național din Franța și Frații din Italia s-au străduit din greu să se debaraseze de eticheta de extremă dreapta, Matthias Dilling spune că cei trei piloni ai lui Cas Mudde sunt „foarte clar prezenți” în ambele partide.

Sabine Volk spune că politicile privind imigrația și antifeminismul leagă adesea mișcările de extremă-dreapta între ele. Unele partide ar putea susține egalitatea de gen, dar în mod ideal ar prefera ca femeile să rămână acasă, susține ea.

Frații din Italia au impus recent o lege care permite grupurilor anti-avort să intre în clinicile de avort pentru a încerca să oprească femeile să întrerupă sarcinile. Majoritatea partidelor de extremă-dreapta au căutat în mod tradițional să conteste UE ca forță supranațională, iar multe dintre ele încă o fac.

În pofida unei succesiuni de scandaluri naționale, liderul FPÖ, Herbert Kickl, conduce în sondajele pentru alegerile europene și ar putea câștiga alegerile naționale din toamnă. Retorica eurosceptică rămâne larg răspândită în extrema dreaptă, dar acum se vorbește mai puțin despre ieșirea din UE.

Partidul Libertății al lui Geert Wilders a susținut un referendum olandez „Nexit” pentru ieșirea din UE, dar acum spune: „Văd că nu mai există sprijin pentru un Nexit în Olanda”. Același lucru este valabil și pentru Partidul Finlandez, care nu mai urmărește în mod activ o ieșire a Finlandei din UE, sau „Fixit”: „Nu este realist ca Finlanda să părăsească unilateral UE” în viitorul apropiat, spune acesta.

Liderul Democraților Suedezi, Jimmie Akesson, nu a renunțat complet la această idee și vrea să elimine din Constituția Suediei apartenența la UE.

Nici Marine Le Pen nu a fost niciodată un fan al UE, dar nu mai vorbește despre ieșirea din ea. Ea a încercat să îi acuze pe oficialii acesteia de „promovarea islamismului și a wokeismului” și de faptul că încearcă să elimine granițele Europei. Partidul ei este condus acum de Jordan Bardella, care este numărul unu pe lista electorală a UE. Însă Fabrice Leggeri, fostul șef al agenției europene de frontieră Frontex, se află pe locul trei.

Este greu de prezis cum se va desfășura acest mozaic de politici naționaliste în Parlamentul European după voturile din 6-9 iunie. Dar partidele de extremă dreapta sunt mult mai bine organizate decât înainte, după cum a arătat mitingul de la Madrid. Chiar și Președintele Argentinei, Javier Milei, a fost prezent.

Citește și

• Celebrități precum Elon Musk și Taylor Swift ar putea în curând să își ascundă zborurile cu avionul privat de ochii din online
• STUDIU. O dietă bogată în legume ar putea încetini evoluţia cancerului de prostată
• Un cal din Carolina de Nord pictează tablouri cu ajutorul unui morcov