FOTO. O Ucraina pierdută: imaginile care arată calmul dinaintea războiului

• Imaginile surprinse de o fotografă născută în America din părinți ucraineni îți arată calmul dinaintea războiului din Ucraina.
• Cartea „From Where They Came” cuprinde portrete monocrome realizate în Ucraina între 1991 și 2008.
• În vara anului 1991, Turczan a călătorit pentru prima dată în Ucraina, cu sprijinul unei burse de la Universitatea Yale.

Imaginile surprinse de o fotografă născută în America din părinți ucraineni, îți arată calmul dinaintea războiului din Ucraina. Katherine Turczan a crescut la o fermă din apropierea orașului Paterson din New Jersey. „A fost nevoie doar de trei salturi ca de balerină pentru a traversa peluza și a ajunge la ușa bunicului meu”, scrie ea în noua sa carte de fotografii, From Where They Came, care cuprinde portrete monocrome realizate în Ucraina între 1991 și 2008, scrie The Guardian.

În copilărie, Turczan a ascultat cu atenție poveștile bunicului ei despre țara pe care o părăsise în urma celui de-al doilea război mondial. „Toată familia mea era povestitoare”, spune Turczan, „și a creat descrieri vii ale vieții pe care o lăsaseră în urmă. Dar cele ale bunicului meu au fost cele mai vii”. El i-a povestit cum fusese rănit în lupta cu bolșevicii, cum fratele său murise de tifos în timpul conflictului și cum a ajuns în SUA, lăsându-și în urmă părinții și frații. În timp ce vorbea, des schița pe bucăți de hârtie rupte din Svoboda, sau Libertatea, un ziar pentru exilații ucraineni, chipurile amintite ale membrilor familiei sale pierdute.

Călătoria în Ucraina

În vara anului 1991, Turczan a călătorit pentru prima dată în Ucraina, cu sprijinul unei burse de la Universitatea Yale. Bunicul ei murise, iar ambii părinți tocmai fuseseră diagnosticați cu demență în stadiu incipient. „Privind în urmă, chiar nu știam cum să mă confrunt cu toate acestea”, spune ea, liniștită. „Dar întotdeauna mi-am imaginat cum ar fi fost viața mea dacă familia mea ar fi rămas acolo.”

Prima ei călătorie nesigură în țara natală a familiei sale a coincis cu o încercare a comuniștilor sovietici de a-l înlătura pe Mihail Gorbaciov, liderul reformist rus, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de lovitura de stat din august. Tentativa de lovitură de stat a eșuat și, patru luni mai târziu, URSS a început să se fragmenteze. Ucraina pe care Turczan o ținea în imaginația sa din atâtea povești de familie, multe dintre ele marcate de război și tragedie, a devenit brusc, aproape incredibil, o țară independentă cu un sentiment palpabil, după cum spune ea, „de relaxare”.

O Ucraina „relaxată”

Din locul de unde au venit, colecția sa de imagini, este rezultatul final al numeroaselor sale vizite ulterioare în Ucraina în următoarele două decenii. Este un demers profund personal: portrete ale familiei extinse pe care a întâlnit-o acolo – unchii, mătușile, verii despre care auzise atât de mult în copilărie. „Am început în Lviv contactând familia pe care o aveam acolo, care sunt muzicieni și destul de cunoscuți”, spune ea. „Au înțeles complet ce făceam și am început să locuiesc cu ei”.

De acolo, a luat contact cu alte două ramuri ale familiei sale extinse, dar a realizat și portrete ale altor persoane pe care le-a întâlnit și de care a fost atrasă instinctiv. Printre aceștia se numărau călugărițele ortodoxe, ale căror mănăstiri erau susținute de donații de la ucrainenii exilați, și copiii din Chornobîl care frecventau tabere de vară laice, departe de zonele de contaminare cauzate de dezastrul nuclear din 1986. „Am fost interesată de femei și copii”, spune ea. „Femeile țineau gospodăriile la un loc, iar copiii erau adesea victimele nevinovate ale unei tragedii după alta”.

Imaginile ei nu sunt tragice. Dar, cu prezența lor echilibrată și liniștită, ele emană în mod inevitabil o tristețe melancolică, având în vedere distrugerile provocate de invazia Rusiei. Ele evocă un loc care pare aproape premodern, sentimentul de calm bucolic încărcat acum de greutatea istoriei. „Mi s-a părut atunci că lumea pe care am întâlnit-o în acele prime călătorii nu a avansat în 30 sau 40 de ani. Ceea ce, într-un fel, era adevărat. Priveliștea este blândă, iar unul dintre principalele motive pentru a arăta fotografiile acum este acela de a echilibra imaginile îngrozitoare de oroare și suferință care vin din Ucraina.”

Cu toate acestea, nu te poți uita la aceste imagini fără să te întrebi ce s-a întâmplat cu oamenii din ele. Când menționez acest lucru, Turczan îmi atrage atenția asupra unui portret al unei tinere într-o mașină care, se pare, este verișoara ei. De la invazie, ea a trăit în Polonia. S-au reîntâlnit la Berlin, la Crăciunul trecut.
Turczan a făcut alegerea estetică de a-și prezenta imaginile fără a le pune o legendă, iar subiecții săi fără nume. „Ceea ce îmi place la asta”, spune ea, „este că nu ești distras de toate aceste informații”.

„Imaginile mele sunt, în esență, o reflectare a istoriei complexe a propriei mele familii, precum și a relației mele cu o țară care, înainte de a merge acolo, se baza pe informații primite – atât de mult încât, atunci când am mers acolo pentru prima dată, m-am simțit ca și cum m-aș fi întors.”

Citește și

• Un spaniol, concediat pentru că a consumat alcool în timpul serviciului, a dat în judecată compania. Ce a decis instanța
• Meghan Markle vorbește despre încoronarea regelui Charles al III-lea. Ce a transmis ducesa
• Elon Musk îi răspunde lui Stephen King: „Am donat 100 milioane Ucrainei, tu cât ai donat?”