Specii umane despre care nu știai ca există. „Omul Dragon”, cea mai recentă specie de hominin descoperită

  • În arborele genealogic uman, genul Homo datează de aproximativ 3 milioane de ani și include mai multe specii de hominizi, inclusiv oamenii moderni precum „Homo sapiens”.
  • Mediile paleolitice, sau ale epocii de piatră, erau dinamice. Populațiile se deplasau, interacționau și uneori chiar se amestecau.
  • Toate aceste populații au un strămoș comun apropiat.

Câte tipuri diferite de oameni au existat? Aceasta este o întrebare importantă, iar antropologii încă nu sunt de acord. Cercetătorii au scos la iveală fosilele a aproximativ 6.000 de hominizi în total. Doar câțiva au furnizat dovezi genetice. Printre altele, ei încearcă să afle care dintre ele reprezintă specii noi, uneori pornind de la un singur craniu sau os de deget.

Munca este grea și poate fi controversată. Fiecare denumire științifică are o denumire de gen, urmată de o denumire de specie.

Pe măsură ce metodologiile arheologice și tehnologiile disponibile devin mai sofisticate, putem „vedea” viețile acestor populații umane cu tot mai multe nuanțe, ceea ce face ca lumea paleoliticului să semene mai mult cu un tablou viu decât cu o piesă de muzeu.

În arborele genealogic uman, genul Homo datează de aproximativ 3 milioane de ani și include mai mult de o duzină de specii de hominizi, inclusiv oamenii moderni: Homo sapiens.

Familia extinsă de hominizi, care include genul Ardipithecus, datează de aproximativ 6 milioane de ani. Iată cinci hominizi care au contribuit la povestea evoluției umane și cu care poate nu sunteți atât de familiarizați și care arată cât de divers era peisajul uman antic.

Homo rudolfensis

Homo rudolfensis este exemplul perfect al pericolului de a descrie o specie pe baza unor dovezi fosile limitate.

Denumirea se bazează pe un singur specimen, un craniu, cunoscut și sub numele de KNM-ER 1470, care datează de acum aproximativ 1,9 milioane de ani și provine din Koobi Fora, în ceea ce numim acum Kenya.

Inițial, craniul a fost atribuit speciei Homo habilis, cel mai vechi membru cunoscut al genului uman.

Cu toate acestea, au existat câteva probleme: în primul rând, cavitatea craniană era foarte mare.

Celelalte specimene de Homo habilis care au fost găsite aveau creiere de aproximativ 500 de centimetri cubi; Homo rudolfensis avea un craniu care ar fi conținut aproximativ 700 de centimetri cubi de creier.

Specimenul H. rudolfensis avea, de asemenea, dinți mai mari și o creastă a sprâncenelor mai mică decât craniile H. habilis.

Antropologii au ajuns în cele din urmă la concluzia că este puțin probabil ca variația în cadrul unei singure specii – chiar și luând în considerare posibilele diferențe între masculi și femele – să poată explica aceste diferențe fizice.

Prin urmare, KNM-ER 1470 a primit o denumire de specie separată în 1986.

Homo antecessor

Peștera Gran Dolina din Atapuerca, Spania, este un sit arheologic uriaș, cu depozite care se întind pe aproape 20 de metri și datează de peste o jumătate de milion de ani.

Cel mai vechi dintre aceste depozite are o vechime de aproximativ 780.000 de ani și include rămășițele unui grup de hominizi care au fost numiți Homo antecessor în 1997.

Specia este adesea descrisă ca având un amestec de trăsături moderne și „primitive”: unele trăsături sunt similare cu cele ale neanderthalienilor și ale denisovanilor, în timp ce altele seamănă mai mult cu Homo sapiens.

Un studiu recent al proteinelor antice extrase din smalțul dintelui uneia dintre fosilele de la Atapuerca a confirmat că H. antecessor este o „linie soră” strâns înrudită cu oamenii moderni, cu neanderthalienii și cu denisovanii.

Toate aceste populații au un strămoș comun apropiat.

Homo floresiensis

Singurele fosile cunoscute ale lui Homo floresiensis provin din peștera Liang Bua de pe insula Flores din Indonezia.

De asemenea, antropologii se referă la această specie cu afecțiune ca la „hobbiți”, datorită dimensiunii lor reduse: ar fi măsurat puțin peste 90 cm.

Primele rămășițe ale lui H. floresiensis au fost descoperite în 2003.

Aceste rude umane aveau creiere mici (aproximativ 400 de centimetri cubi), dar vânau prada pe insulă, iar uneltele lor erau foarte asemănătoare cu cele ale lui Homo erectus, o specie cu creiere mai mari.

O posibilă explicație pentru statura mică a hobbiților este un fenomen cunoscut sub numele de nanism insular.

În mediile cu resurse limitate, cum ar fi o insulă înconjurată de un ocean deschis, speciile care în mod normal ar avea corpuri și creiere mai mari tind să evolueze spre o masă corporală și un creier mai mici.

Homo luzonensis

O altă populație de hominizi descoperită recent este Homo luzonensis, care a trăit pe insula Luzon din Filipine în urmă cu aproximativ 50.000-60.000 de ani.

Această specie este reprezentată de doar 13 oase: dinți, degete, degete de la picioare și un femur. Acestea au aparținut cel puțin la trei persoane diferite.

În 2019, antropologii au stabilit că aceste oase sunt suficient de diferite de specii precum H. erectus și H. floresiensis pentru a justifica utilizarea lor în cadrul studiului.

Oasele degetelor de la mâini și de la picioare ale lui H. luzonensis sunt interesante. Acestea sunt ușor curbate, o caracteristică comună a speciilor vii de primate care locuiesc în copaci.

Acest lucru sugerează că H. luzonensis a trăit în copaci, ceea ce ar fi putut face parte din stilul său de viață.

Homo longi (omul dragon)

Cea mai recentă specie de hominin propusă provine din China, unde craniul cu sprâncene groase poreclit „Omul Dragon” a primit un nume în luna iunie.

Craniul a fost găsit pentru prima dată în anii 1930, dar abia recent a fost pus la dispoziția oamenilor de știință pentru a fi analizat.

Se spune că datează de aproximativ 146.000 de ani, iar cei care o analizează o definesc ca fiind o „descendență soră demult pierdută” a lui H. sapiens.

Glandele oculare ale craniului sunt mari și în formă de bloc. Molarii sunt, de asemenea, mari (mult mai mari decât ai tăi sau ai mei), iar creasta de deasupra ochilor este uriașă.

Toate acestea sunt caracteristici mai „primitive”.

Cu toate acestea, dimensiunea creierului este comparabilă cu cea a oamenilor moderni. Această nouă descoperire ne amintește încă o dată de dificultatea de a atribui un singur specimen unei specii noi.

De fapt, „Omul Dragon” ar putea fi un Denisovan, însă până în prezent nu există dovezi genetice care să ajute la stabilirea acestui lucru.

Oriunde s-ar încadra acest individ în arborele genealogic uman, el ne amintește că trecutul uman este încâlcit și că mai avem multe de învățat.