Dinastie francă, purtând numele unui semi – legendar Merowig, în fruntea unui neam germanic care în secolul V a luptat alături de romani împotriva hunilor în bătălia hotărâtoare din 451 de la Câmpiile Catalaunice în Galia. Amestecați cu populația galo – romană și stând la geneza poporului francez, francii au creat o formațiune statală cu capital la Tournai, având drept cârmuitori ai acestui regnum Francorum pe Childeric și pe Clovis cel care s-a creștinat la Reims, în legea Romei, cândva în jurul anului 500.

De la tribul franc al salienilor viețuitori în părțile Rinului a fost preluat un element de drept consuetudinar , așa numita lege salică care interzicea accesul femeilor la calitatea suverană , tradiție păstrată secole de-a rândul în lumea germană medievală și modernă.

Cu timpul regii merovingieni au fost dominați de așa – numiții majordomi – termenul vine din latinescul maior domus, conducător al palatului – care s-au ilustrat în luptele cu arabii ce veniseră peste Pirinei, precum Carol Martel la Poitiers în 732, proclamându – se regi precum, la Soissons, în 751 Pepin cel Scurt care întemeia dinastia carolingiană. Merovingienii ieșeau din istorie, locul lor fiind luat de Carol cel Mare, așa – numitul părinte al Europei.